Mic si mare

Mic si mare

de Ion Luca Caragiale


Trece un prapad pe lume...
    Dinspre larg de ocean,
Cu ce neagra turba bine,
    vine vajnic uragan!
E o spaima-n toata firea...
    Pasari albe fug, s-ascund;
Pinii seculari se-ndoaie;
    pesti, jivine merg la fund.
Urla ape biciuite,
    dau nebune catre mal;
Calca unul peste altul
    si se-nghite val pe val.
Geme farul... Un graunte
    de nisip, nepasator,
Rade de urgia oarba
    si de groaza tuturor;
Razi? Nu vezi? l-intreba farul.
    Ba vad bine zice el;
s-apoi, daca vine, - vina!
    Sunt atat de maruntel!
Radacini eu n-am, sa-mi pese!
    nu ma simt deloc legat -
Ori in adancimea marii,
    ori la soare pe uscat -
Sa ma spulbere de-aicea,
    cu tot eu am sa raman:
Mie, unuia, oriunde,
    singur cerul mi-e stapan! 




Mic si mare


Aceasta pagina a fost accesata de 1185 ori.