Moartea protestantului

Moartea protestantului

de Ion Luca Caragiale


Cunigunda e geloasa:
Eginhardt intarziaza -
Iata-a diminetei raza...
Ce senina si frumoasa!

Un cal roib in vale paste,
Este calul favorit,
Deselat si obosit -
Ce idee neagra naste!?

Cunigunda e femeie -
Ah! ce gand ingrozitor!...
Vrun catolic?... Un omor?...
Un duel?... A! ce idee!

Ea scoboara trepte-trepte,
Dusa de-un funebru gand
si pe Dumnezeu rugand:
Doamne sfinte! Doamne drepte!

Din donjon pana-n devale
E o cale-atat de lunga!...
Cand, sarmana! O s-ajunga
tinta pasurilor sale?

A sosit acum la poarta:
Hai! deschide! nu ma tine!
Poarta scartaie-n tatane -
A iesit... A! cruda soarta!

Iata calul...Unde-i dansul? ...
E lungit mai la o parte:
Moartea! moartea ii desparte...
si, gandind, o umfla plansul.

Eginhardt al meu! viteze!
Daca tu esti mort - vorbeste!
Inima mi se topeste...
Poate-a ta sa ma tradeze?

Plange Cunigunda vasnic
si-l mangaie pe viteaz
si-l saruta pe obraz,
Cand, deodata, striga strasnic

Eginhardt cel elegant:
Noch a' Krieg'l, repetir:
Aber nicht vo Bragadir!
...Luther!!... Ich bin protestant!






Moartea protestantului


Aceasta pagina a fost accesata de 1012 ori.