O sedinta la Junimea in Ajunul Anului Nou

O sedinta la Junimea in Ajunul Anului Nou

de Ion Luca Caragiale

Berbantul Ghermani, cel dintai sosit, se plimba agitat prin salon si invartind bastonul canta:

    Fiinta-mi juna duios te cere,
    Scotand suspinuri neincetat,
    Iar tu, iubito, vreo mangaiere
    Nu-i dai sa fie mai usurat.

Jak Negruzzi, intrand, cu vocea stinsa:

    La jocuri cu Lucsita ades ma intalneam,
    Cand ea era copila si eu copil eram,
    Aveam in tot momentul certari si impacare,
    Eu ma certam prin semne si ea cu vorba tare.

Menelaos, dupa ce a ascultat uimit, dus, transportat cu gandul in Campina-Wagon:

    Aferim, bre, Jak,
    Ce craidon, ce drac,
    Mare sarlatan,
    ih! Aman, Aman!

Jak Negruzzi:

    Un fruct este puterea, ce-nseala la privit,
    Frumoasa-i este coaja, dar miezu-i putrezit.

Menelaos, exclamand cu regret:

    Putere!... oh! puterea,
    Ioc, puterinta mea.

Marghiloman, copilul Eyolf al lui Titu, intra calare pe bat:

    Frunza verde de susai,
    Oh! vai!
    Ca mani vine luna mai
    si-alergarile de cai,
    Hi, hai!

Tache Laurian apare cantand:

    Nevasta, barbatul tau
    Prapadi-l-ar Dumnezeu,
    Caci p-acasa nu-l mai tii,
    si se tine de prostii.
    No, frache, No!

stefan Mihailescu:

    S-au dus Tachii amandoi,
    Vai de noi!
    in comisii n-om mai fi,
    Candidati n-om mai tranti,
    si nici n-om mai intalni,
    Candidate durdulii,
    Cu ochi negri, ochi caprii...

. . .

Orologiul cu cuc, harazit clubului de conu Lascar, canta 12 ore.

Carp proorocul intra ca un duh si vazand fata junimei, o infiereaza cu cuvintele poetului:

    Du-te, du-te, du-te de unde-ai iesit,
    Pasare de prada, ziua a sosit.

Titus Livius Barbisonus, care se oprise-n prag, cu mana stanga sprijinita de bratul drept, iar cu facatoarea de cruci tinandu-si elegantul si elocventul sau barbison, incruntand schopenhauerica sa frunte, adauga cu vocea cavernoasa a unui alt pater al lui Hamlet:

   Alles bis hier,
    Alles ist hin

in vremea asta cineva de afara se aude fluierand o arie din Rotarul de Pascaly, care se sfarseste asa:

    S-a dus, mare, dura, dura,
    Peste mari si peste vai,
    S-a dus, mare, dura, dura,
    Ciocoimea de lingai.
    A scapat iar biata tara,
    si-al sarac, si-al impilat...

    in sala... o tacere Negruzziasca!







O sedinta la Junimea in Ajunul Anului Nou


Aceasta pagina a fost accesata de 1060 ori.