Pe oceanul vremii
de Ion Luca Caragiale
Un an, de cand cu tine pe-al vremii ocean
Plutind, viata-mi pare un cantec...O ,ce an!
Ce an de fericire! si noi ce putem oare?
Sa-l pironim?! ... in vremurire incepute moare,
si moartea-i ca calaul, de bine ne desparte!
O, timp, Saturn! te-ndura, si tine-ne des parte!
Rentinereste visul, iubirea noastra mare-
Un vas sub cer albastru si pe-o albastra mare!
Atatea calde inimi astan trecu legand,
Ca parca vad pe-acelasi amant reculegand,
Fugind de-a lungul vremii, pribaga, Messalina!
Ce-mi pasa ca la urma ma baga messa Lina?
Amici! s-a voastre bunuri pe veci perdute vi-s,
Cand ziceti: Taci, Chimera, ca nu sper! du-te vis!
Pe oceanul vremii
Aceasta pagina a fost accesata de 2432 ori.
