Ploaie de primavara
de Ion Luca Caragiale
I. Pastel optimist
Cand ploua lin in primavara,
Toti zic: Sa dea Domnul sa dea!
si de te culci pe prispa-afara,
Mai vezi pe cer si cate-o stea...
E cald, si ploaia racoroasa
Ozon in aerul curat
in urma-i lasa; dragastoasa
Natura-i toata un pupat.
Se pupa corbi, de bucurie
Ca au scapat de iarna grea,
Se pup' brabeti cu galagie,
si iata si o randunea...
si-o barza calca cu masura
Cu pasul grav, explorator,
Se plimba chiar prin batatura
Cu aerul nepasator.
Cand ploua toate germineaza,
Pamantul liber de zapezi,
Spalat de ploi se decoreaza
Cu mii de mii de muguri verzi.
in tarini graul incolteste,
in dealuri via o desgrop;
De ploaie tot se-nveseleste
Pe orice frunza e un strop.
si soarele o calda raza
Trimite pe furis prin nori;
Iar flori si pasari ca sa-l vaza
Se-nalta, zboara catre zori.
II. Pastel pesimist
Tot ploua! A! ce primavara!
Cum curge fara sa mai stea!
Se-ntinde ceata grea pe-afara
Pe cerul sumbru nici o stea.
E frig... si apa mocirloasa
Infecta aerul curat,
La camp e balta mlastinoasa
si codrul doarme intristat.
Sunt tristi si corbii-n deal la vie,
Cobesc din nou a iarna grea;
Plouate vrabii cad o mie,
Nu vezi zburand o randunea.
O barza, cu pas de masura,
Soseste ca explorator...
si ploua... ploua...-n batatura,
Pustiu... Departe pleaca-n zbor.
Tot ploua, ploua, inundeaza...
Mai vin si ape din zapezi,
Umflate apele spumeaza,
Torente curg din codri verzi.
in tarini graul putrezeste,
Sub piatra-n deal vii se ingrop;
De ploi plugarul saraceste,
Malai, faina, nu e strop.
si soarele o slaba raza
Cand o mai pierde printre nori,
O trista balta lumineaza
Fara apus si fara zori.
Ploaie de primavara
Aceasta pagina a fost accesata de 3405 ori.
