Pohod la sosea

Pohod la sosea

de Ion Luca Caragiale


De mult se vorbea,
Se tot auzea
Ca are sa fie
Mare batalie
si ca-n Bucuresti,
Au de gand sa vie
Ostile rusesti,
Caci de-aici se poate
Laolalta toate
Lesne sa paseasca
in tara turceasca.

Vreme a trecut,
si nu s-a vazut
Un muscal macar;

Toti ii asteptau
insa in zadar:
Rusii nu soseau.
Trecu ce trecu
si cam incepu
A se arata
Pe ici pe colea,
Cate-un ofiter
Singur si stingher -
Cand se pomeni
Lumea intr-o zi
(Mai alaltaieri)
Ca sosesc aci
Mii de ofiteri:
Sa calci unde vrei
Te-mpiedici de ei.
Tot muscali de soi
Gata de razboi,
Care toti fireste
Vorbesc muscaleste,
si care au vestit
Cum ca negresit
Peste prea putin
Toti muscalii vin.

Vestea zboara iute,
in zece minute
S-a dat sfoara-n tara,
Ca va sa soseasca
La sosea afara
Oastea muscaleasca...
si iata-n sfarsit
Ca a si sosit!

La zi-ntai de Mai
A pornit alai,
Gloata peste gloata
Merge lumea toata,
Claie pe gramada,
Pe muscali sa vada.

Astazi, stiu ca are
Tramvaiul catare.
Dinjos de Teatru
Urca si coboara,
De par-ca-i la moara,
Cate trei si patru
Ba si cinci vagoane
Pline de cocoane,
Umflate, gatite
si sulemenite.
Iar pe tramvai sus
Gramada s-au pus
Suma de monseri
Amploiti, becheri,
Tot galant gatiti,
Dupa cum ii stiti.

Mahalale-ntregi
- Zdraveni si betegi -
Tineri si batrani,
Calfe si stapani
Cu-ai lor ucenici,
Cu toti mari si mici;
Slujnici, jupanese
si negustorese;
Apoi marginasii
si meseriasii,
Targoveti multime
si mitocanime
- Toti din Capitala,
Dau cu socoteala -
Cu-ale lor femei
incet dupa ei,
Au pornit cu toti
- Sa-i numeri nu poti -
Cu prasila lor:
Toti sa vada vor
Ostile rusesti
Langa Bucuresti.

Sub cer calduros
Merg incet pe jos,
De zaduf si soare
Sunt plini de sudoare.
Cam pe la namiez
Or s-ajunga, crez.
Toti din mahalale
Duc in maini basmale
Cu fel de mancari,
si pe urma lor,
Urma tuturor,
Pe doua carari
Vine-un popa beat,
Frant si asudat
De mult ce-a umblat
si pe gat a dat...

Iar pe urma lui,
Un copil mucos
- Nu se stie-al cui -
Tare obosit
De-ai lui ratacit,
Plange obidos,
si pe nas, pe bot,
E manjit de tot.

Toti cu totii dara,
La sosea afara,
S-au dus sa priveasca
Oastea muscaleasca.
Catei si purcei
Mersera si ei,
Dupa cum scris este
La orice poveste.

Numa-ntr-o chilie,
Singura, pustie,
O baba ramase,
Care de ani sase
Ologita sta
in chilia sa.
Numai ea ramasa
Singura acasa
si in mahala
Biata se vaita
si se tanguia:
- Oameni buni! (striga)
Mi-aduceti si mie
Pomana sa fie!
Macar un cazac...
Nu de altceva
Ci numai de leac!





Pohod la sosea


Aceasta pagina a fost accesata de 1119 ori.