Prea sarac
de Ion Luca Caragiale
Am zis iubitei mele: Vino
La camp, s-auzi un pitpalac.
Ea: Da, imi place pitpalacul...
Dar nu merg: tu... esti prea sarac.
Plimbandu-ma-n singuratate,
O oda gloriei eu fac:
Dar gloria se departeaza
De ce fugi? zic. - Esti prea sarac!
Ma duc atunci la masa verde,
Sa-ncerc norocul - poate fac
O lovitura... Dar norocul
Pleaca, imi zice; esti sarac!
Ma duc acasa melancolic.
Stau trist, visand intr-un ceardac,
si pitigoiul din gradina
imi fluiera: Esti prea sarac!
Ma duc la editor c-o carte.
E iarna, frig - voi sa ma-mbrac;
Dar editorul ma respinge:
Nu te-editez; esti prea sarac!
Atunci, voii de disperare
Sa ma atarn de un copac,
Dar craca fuse prea subtire,
Mi-a zis trosnind: Esti prea sarac!
A! saracie! Monstru palid,
Cand oare am sa-ti viu de hac?
si saracia imi ranjeste
Sardonica: Esti prea sarac!
imi place catre primavara
Sa mananc ochiuri cu spanac.
- si nici spanac, nici ochiuri simple
Nu pot sa gust... sunt prea sarac!
in post simtesc, pe la Teatru,
Dureri de inima. Ce fac?
Nu pot sa intru und-se iese,
Rosind imi zic: Sunt prea sarac!
Atunci - o constipatiune:
Ah! doftore, ce sa ma fac?
Siminichie.
Nu se poate.
De ce?
De ce? Sunt prea sarac.
Ma duc la revolutiune
si caut leac, si poc! si pac!
Ce cati aci? striga banditii.
Sunt dizident!
Esti prea sarac!
Am vrut sa-mi fac si eu pomana
C-un cersetor, c-un biet ciuntac,
Dar el, razand, mi-a zis: Te lauzi!
S-o vaz, n-o crez... Esti prea sarac!
Adesea o revolta-mi vine
Ca nu sunt nici turc, nici turlac1,
As vrea sa stric, sa sparg la geamuri,
Dar ma opresc... Sunt prea sarac.
Nu! Orsice sa fac, vaz bine
Ca pentru mine-i tot un drac!
in mediul social de astazi
Sunt prea parlit, sunt prea sarac.
Oriincotro d-acu m-oi duce,
Nu pot cu soarta sa ma-mpac;
Mi-e vesinica dusmana - vesinic
imi spune: Piei! Esti prea sarac!
Sarac! Da! Nu e loc in lume
Pentru-un sarac! dar... ce sa fac?
Sa mor!... Dar un revolver costa...
Chiar pentru moarte, prea sarac...
Dar mor in fine si groparul
imi ia cadavrul si, posac.
sopteste intre dinti in sila:
Dupa ce-i greu... e si sarac!
Am renviat apoi, si iarasi
Ca mai-nainte strofe fac...
Ametit de bautura, cherchelit; zapacit, nauc.
Un critic fara mila-mi spune:
Ai inceput iar prea sarac!
si nu stiu cum sa aflu-acuma
L-aceste strofe un capac...
As vrea o inspiratiune,
Nu pot sfarsi... sunt prea sarac!
Alerg atunce pentru rima
La Dictionarul lui Cihac...
Vai! Nici acolo nu se afla,
si bietul Cihac e sarac!
De ce nu vrei tu, soarta sumbra,
Zambind, sa nu mai fiu sarac?
Cum as dormi acum la umbra
Cu burta-n sus intr-un hamac!
Prea sarac
Aceasta pagina a fost accesata de 3232 ori.
