Suveran si curtezan
de Ion Luca Caragiale
Un imparat odinioara -
si suveranii-s muritori! -
Avea din fire slabiciunea
Ca stranuta prea deseori.
Acest cusur, la urma urmii,
D-ei cauta, nu-i vr-un pacat,
Dar sunt cusururi populare
Ce nu merg la un imparat.
Ce leacuri nu-ntrebuintase!
Ce rugaciuni la Dumnezeu,
Protector tronurilor! - geaba:
Sarmanul stranuta mereu!
Un curtezan intim l-intreba:
- De ce esti tot posomorat
si tot mahnit, marite doamne?
- Nu stii cat sunt de amarat!
Stranutul meu leac nu gaseste,
Vai! ma sfiesc, nu pot sa ies,
La Camera, Senat, parada:
Se simte ca stranut prea des.
Din pricina stranutaturii
Eu sunt un print nenorocit!
- De ce, maria-ta? intreaba
Curteanul sau cel favorit.
- Cum? nu-ntelegi? - Ba da; dar, Sire
Ori sa stranuti, ori ce sa faci,
La toti, Maria Ta, ca mire,
La toti miroase-a odagaci!
Suveran si curtezan
Aceasta pagina a fost accesata de 2544 ori.
