Suveran si curtezan

Suveran si curtezan

de Ion Luca Caragiale

Un imparat odinioara -
si suveranii-s muritori! -
Avea din fire slabiciunea
Ca stranuta prea deseori.

Acest cusur, la urma urmii,
D-ei cauta, nu-i vr-un pacat,
Dar sunt cusururi populare
Ce nu merg la un imparat.

Ce leacuri nu-ntrebuintase!
Ce rugaciuni la Dumnezeu,
Protector tronurilor! - geaba:
Sarmanul stranuta mereu!

Un curtezan intim l-intreba:
- De ce esti tot posomorat
si tot mahnit, marite doamne?
- Nu stii cat sunt de amarat!

Stranutul meu leac nu gaseste,
Vai! ma sfiesc, nu pot sa ies,
La Camera, Senat, parada:
Se simte ca stranut prea des.

Din pricina stranutaturii
Eu sunt un print nenorocit!
- De ce, maria-ta? intreaba
Curteanul sau cel favorit.

- Cum? nu-ntelegi? - Ba da; dar, Sire
Ori sa stranuti, ori ce sa faci,
La toti, Maria Ta, ca mire,
La toti miroase-a odagaci!





Suveran si curtezan


Aceasta pagina a fost accesata de 1006 ori.