D'ale carnavalului - Actul I

D'ale carnavalului - Actul I

de Ion Luca Caragiale


Persoanele

Nae Girimea, frizer si subchirurg
Iancu Pampon
Mache Razachescu, ce-i mai zice si Cracanel
Un catindat de la perceptie
Iordache, calfa la Girimea
Un ipistat
Didina Mazu
Mita Baston
Un chelner
O masca
Masti, Public, Sergenti de Noapte

intr-un carnaval, in Bucuresti.

ACTUL I

(Un salon de frizarie de mahala. Mobile de paie. Use si fereastra de pravalie in fund. La dreapta, in planul intai o use; in planul al doilea un lavabo. Ambele planuri din dreapta sunt mascate de restul scenii printr-un "paravent")

SCENA I

Iordache, apoi Pampon

Iordache (sade pe un scaun si da un brici la piatra, fredonand): "si ma cere, mama, cere. - Cine dracul te mai cere? - si ma cere d-un barbier..."

Pampon (intrand prin fund): Aici este frizaria lui d. Nae Girimea?...

Iordache (sculandu-se politicos): Da, poftiti... Barba? parul?

Pampon: Nimic...

Iordache: Atunci, poate, va spalati la cap?

Pampon: Eu nu ma spal niciodata la cap, pentru ca sufar de...

Iordache: De masea? stii cum ti-o scot? Odata... pac!

Pampon: Ei, nu de masea... sufar de batai...

Iordache: De batai ?... stii cum le...

Pampon: Ei! Lasa-ma-n pace, omule; nu ma spal la cap pentru ca sufar de batai de inima. intelege odata ca n-am venit pentru alisveris.

Iordache: Atunci, pentru ce?

Pampon: Am o trebuinta cu d. Nae Girimea... Nu cumva esti d-ta?

Iordache: Nu, eu sunt calfa...

Pampon: D. Nae nu este aici ?

Iordache: Nu, domnule; il astept: trebuie sa vie foarte curand...

Pampon: Atunci il astept si eu... Se poate?

Iordache: De ce nu? Poftiti... (ii da un scaun)

Pampon (dupa o mica pauza): Ma rog, la d-voastra se fac si abonamente?

Iordache: Da: 12 rasuri 3 franci, ceva a la "vivat concurenta!" Sa pofteasca oricare daca le da mana; glumesti d-ta? vine un ras, ori un tuns 25 de santimuri cu pudra, unt de migdale, livanta... Pentru frezat, spalat, bataturi, se plateste supliment.

Pampon: si biletele de abonament le aveti cu o pecetie, ca asta? (arata biletul pe care-l scoate din portofel)

Iordache: Nu... asta este din ale vechi; gandesc ca numai asta a mai ramas. (il examineaza) Pesemne ca d-ta ai luat biletul asta demult si ai plecat din Bucuresti. Trebuie sa vi-l schimbam; pe astea le-am tras din circulatie.

Pampon (punand biletul la loc): Nu; e altceva cu biletul asta...

Iordache: Pana acu vreo trei luni le aveam asa, pentru iconomie adica: punea d. Nae pecetea pe o bucata de hartie ori de mucava, si pe urma la fiecare rasatura trageam cu cerneala o dunga, pana se facea douasprece. Acu, pentru ca ni s-a intamplat o istorie cu un spiter, a hotarat d. Nae sa dea la tipografie sa i le faca cu numere: l-am ras ? tac! i tai numarul.

Pampon: Cu un spiter? Ce istorie?

Iordache: Al dracului spiterul! inchipuieste-ti d-ta! Lua un bilet. iI radeai, trageai o dunga. Sa zicem ca asta era marti; bun! Joi, iar o dunga; sambata, alta: trei dungi. Martea ailalta, te uitai la bilet: numai o dunga. Peste asta mai trageam una; una si cu una doua. Joi mai trageam una, care va sa zica trei; bun! Martea ailalta... biletul alb.

Pampon: Alb?

Iordache: De tot...

Pampon: Cum asta?

Iordache: Asteapta sa vezi, ca e frumoasa... A mers asa pret de vreo zece luni de zile, pana sa bagam noi de seama... Musterii multi... l-ai ras, i-ai tras dunga, te culci pe urechea aia, si nu-i mai tii alta socoteala. intr-o sambata seara, vine spiterul, si nu stiu cum din vorba, - era lume multa in pravalie, - lui d. Nae i se pare ca spiterul cere un bilet, si-mi zice: "Iordache, un bilet nou lui d. Frichinescu...", asa-l cheama. Dar el... zice: "Eu bilet nou? n-am cerut; al meu e nenceput - ..." si scoate biletul alb ca laptele... Mai, ce dracul! Ne uitam noi lung, eu si d. Nae, la bilet... pe urma ne uitam la spiterul, pe urma unul la altul, si d. Nae zice: "Bine!" si-i trage o dunga. Pleaca spiterul... Zice d. Nae: "Iordache, biletul spiterului e cu scamatorie; ia sa-l tinem noi de scurt: ori ca ne-a luat bilete, ori ca ne-a furat pecetia, ori ca si-a facut el alta pe model, ca prea se-ntinde abonamentul lui ca cascavalul prajit..."

Pampon: Ei, in sfarsitul sfarsitului ce era?

Iordache: Stai sa vezi. Al dracului spiterul! Asta era intr-o sambata. Marti dimineata, alta dunga; - dar acum le insemnam si cu tibisir pe pervazul usii; - doua; joi alta, trei, ... sambata alta...

Pampon (cam impacientat) : Patru...

Iordache: Joi...

Pampon: Ei! spune odata, ca n-am vreme de stat.

Iordache: Parca ziceai ca astepti pe d. Nae.

Pampon: Bine, il astept, dar spune odata.

Iordache: Daca nu ma lasi... Joi, un ras si un tuns, doua dungi: cinci si cu doua sapte; pe bilet sapte, pe use sapte. in sfarsit, sambata il raz iar; dau sa scriu dunga: pe bilet erau patru si cu una acu cinci; pe use sapte si cu una opt. Spiterul nu stia ca mijloceste contabilitate dubla. Marti, pe use opt si cu una noua; pe bilet trei si cu una patru; si pe urma joi, pandeste cand nu e d. Nae in pravalie, si intra; dupa ce-l raz, zice: "Scrie una, ca am luat bilet nou de la d. Nae..." Pe use noua si cu una zece...

Pampon: Ei? prin urmare...

Iordache: Ei! prin urmare, stergea dungile cu doftorii, cu metaluri de-ale lor de la spitarie.

Pampon: si cum a ramas?

Iordache: N-a vrut d. Nae sa faca scandal, macar ca era de un procuror ceva. D. Nae, stii, mai galant, i-a luat biletul si vreo cinci franci cati i-avea in buzunar, i-a facut un moral bun, din porc si din magar nu l-a mai scos, i-a tras vreo doua palme si l-a dat pe use afara...

Pampon (care a ascultat cu atentie, ca lovit de o inspiratie) : A! ce idee mi-a venit! Parfumurile, odicoloanele, pomadurile, liubemurile Didinii!... Spiterul!... Da!... Zici ca biletele astea le-ati tras din circulatie de mai bine de trei luni?

Iordache: Da.

Pampon: Zici ca d. Nae a luat inapoi biletul cu scamatoria de la spiterul ?...

Iordache: Da.

Pampon: Ei ? Spiterul in vreme de zece luni cat v-a tras pe sfoara, numai cu un bilet a lucrat?...

Iordache: stiu si eu?

Pampon: Era peste putinta. Atunci ati fi bagat de seama mai degraba... Ia adu-ti aminte bine.

Iordache: De unde sa-mi aduc aminte!... E de mult...

Pampon: A! ce idee! sa vedem! Ma duc... ma intorc numaidecat... spune-i lui d. Nae ca am sa-i vorbesc... Viu cat mai degraba. (iese in fund. La iesire se loveste cu Mita, care intra foarte agitata) A! pardon, madam!...

SCENA II

    Iordache, Mita

Mita: Iordache! Unde e Nae ?

Iordache: Nu stiu; a plecat de azi-dimineata si pana acuma nu s-a mai intors. Trebuie sa vie, ca sa ma pot duce si eu la masa.

Mita (trantindu-se pe un scaun) : Am sa-l astept si eu...

Iordache: Dar daca vine tarziu, eu ce sa fac? sa rabd de foame? Trebuie sa inchiz pravalia si sa ma duc la mancare...

Mita: Nu stiu, nu voi sa stiu de nimic... (patetica) Iordache...

Iordache: Ce?

Mita: Iordache, sunt nenorocita...

Iordache: A simtit Cracanel ceva...

Mita: As! Cracanel! - iti spui ca sunt nenorocita...

Iordache: Pentru?

Mita: Nae! Nae, pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru eternitate, pana la nebunie... Tu stii cat l-am iubit?

Iordache: Ei! da. Ei! ce?

Mita (montandu-se treptat) : Nae ma traduce.

Iordache: As!

Mita: Ma traduce la sigur.

Iordache: Fugi de-acolo!

Mita: La sigur... De opt zile nu l-am vazut. ii scriu: "Bibicule, Mangafaua pleaca maine miercuri la Ploiesti, remai singura si ambetata; sunt foarte rau bolnava; vino, sa-i tragem un chef..." si Naica nici nu-mi raspunde. Iubeste pe alta, mi s-a facut semn. in carti cade mereu gand la gand cu bucurie, cu dragoste, cu temei, cu intalnire pe drum de seara cu o dama de verde.

Iordache: As! nu mai crede in mofturile cartilor, frate...

Mita: Trebuie s-o stiu, trebuie s-o aflu... si sa vedem... 0 sa fie un scandal... dar un scandal... cum n-a mai fost pana acuma in "Universul".

Iordache: As! nu-i nimica! ti-ai facut spaima de gelozie. (dand din umeri, urca pana-n fund, unde da piept cu Catindatul de la perceptie)

Mita: Un musteriu! poate ma cunoaste... Nu voi sa ma compromentez. Trec sa astept in odaie. (iese pe dupa paravan in dreapta)
SCENA III

    Iordache, Catindatul legat cu o basma la falci

Catindatul (catre Public, coborand): Pfii! al dracului ma doare!... dar stii cum ?... lucru mare... Nu mai merge... M-am hotarat. Trebuie s-o incerc si p-asta...

Iordache (care l-a urmarit, coborand inainteaza un scaun pana in mijlocul scenii) : Ia poftiti! poftiti!...

Catindatul (hotarat): stii s-o scoti? Scoate-mi-o!

Iordache: N-ai idee cum ti-o scot; pana sa clipesti din ochi, o data, pac!... Ia poftiti! poftiti!...

Catindatul: Uf! mersi!

Iordache: Ia poftiti...

Catindatul: Ce n-am pus, domnule? Ce sa-ti mai spui? Ce n-am pus? Mi-am tabacit gingiile... Ce n-am pus?

Iordache: Ce sa-i pui, domnule? E odata vatamata, s-a ispravit: picaturi de radacina de cleste.

Catindatul: Ce n-am pus?... in sfarsit, astazi m-a invatat unul de la noi de la perceptie...

Iordache: A! d-ta esti de la perceptie?...

Catindatul: Da, catindez pana la o vacanta. Nu e vorba, am cu ce trai; am parte in bogasierie la Ploiesti; imi trimete parale nenea Iancu; dar stii, orisicat poti zice, trebuie pentru ca sa-ti faci o cariera ca tanar...

Iordache: Mai e vorba...

Catindatul: A! eu as fi avut parale multe, daca nu ma-n-curcam in tratatie de amor pe vremea razboiului. O iubeam, o iubeam!... si ea ma traducea... cu un ofiter de itidentie.

Iordache: Ei, s-acuma?

Catindatul: Acuma... nu-ti spui? catindez la perceptie. (mahnit) Dar catindez de mult... stii, catindezi azi, catindezi maine, o luna, doua, trei, un an... Bine, pana cand? Nu zic sa ma faca ajutor, ori reghistrat, domnule, dar macar acolo ceva.

Iordache: Adica sa te inainteze.

Catindatul: Macar un copist de clasa a doua.

Iordache: si acuma cata leafa primiti in mana?

Catindatul: Nu ti-am spus ca sunt catindat? Nimic, de doi ani de zile, nimic. (sade)

Iordache: Nimic?

Catindatul: Nimic...

Iordache: Dar... retinere nu va face?

Catindatul: Asta, ce-i dreptul, nu...

Iordache: Tot e bine... Ei!... ia dezleaga-te.

Catindatul: Pentru ce?

Iordache: Legat, nu poci...

Catindatul: Ce?

Iordache: Pentru ca nu poti casca gura.

Catindatul: Pentru ce sa casc gura?

Iordache: Aminteri cum sa ti-o scot?

Catindatul: Ce sa-mi scoti?

Iordache: Ei, asta-mi place! pentru ce ai venit aicea?... Maseaua...

Catindatul: Maseaua?

Iordache: Ei da, maseaua. (merge si scoate instrumentele dintr-o masa) stii cum ti-o scot?... pana sa clipesti din ochi (revine langa Catindat) odata... pac!

Catindatul (care s-a sculat): Uf!

Iordache: sezi...

Catindatul: Mersi, am sezut destul...

Iordache: Trebuie sa stai jos... ca sa am loc in sus sa trag... d-a-mpicioarele cum ?

Catindatul: N-o mai scot... mi-a trecut.

Iordache: Cum ti-a trecut?

Catindatul: Nu ti-am spus ca m-a invatat unul de la noi de la perceptie... zice c-a citit in cartea lui Matei.

Iordache: De la Matei citire?

Catindatul: Nu vanghelistul, asta e altul, e doftor de bataturi in Italia si face si vapsea pentru par...

Iordache: Ei?

Catindatul: Ei ? sa zicem ca ma doare! intai rabd cat pot... pe urma, pui doftorii; pe urma, daca vaz ca nu mai merge, ma duc hotarat la barbier sa mi-o scoata... bun! Cum intru...

Iordache: Ei! prin urmare...

Catindatul: Cum intru, zic serios: stii s-o scoti? scoate-mi-o! De par examplu, adineaori la d-ta... D-ta nici nu intelegeai ce vreau eu... si pe urma, ma dau in vorba, mai de una, mai de alta... Dar cand intru, simt odata ca un cutit (arata la falca), cald, si pe urma rece; pe urma din vorba-n vorba, vii d-ta, subfirugul, cu clestele: atunci deodata simt iar un cutit... rece, si pe urma numaidecat cald... si pe urma nu mai simt nimic... Vezi d-ta, pesemne, nu stiu cum devine care va sa zica de este al naturii lucru ceva, ca maseaua, in interval de conversatie, de frica trece... Ei... al dracului italianul!

Iordache (care a ascultat cu multa atentie) : Fugi, d-le, cu superstitiile italienesti... imi pare rau de d-ta, om tanar!... Bine, d-ta nu vezi cum e naturelul la toate, ca trebuie sa aiba o baza, macar cat de mica, dar sa fie baza. Ce nu are baza cum poate sa fie naturel ? ori sa-mi spui d-ta ca Matei ala al d-tale - ca eu nu-l cunosc - te-a invatat adica sa mergi prin ploaie fara umbrela si sa zici, numai asa la un caprit, ca e soare... si sa nu te ude... Auzi d-ta mofturi italienesti!

Catindatul: Asa e, decat n-are a face cu maseaua. (face o grimasa in partea maselii)

Iordache: Ba prea are a face.

Catindatul: Ba nu. (alta grimasa)

Iordache: Ba da, tot lucru naturel...

Catindatul: Ba nu!... (alta grimasa) Hait!

Iordache: Ce?

Catindatul: Iar m-a apucat (incepe sa se plimbe) dar rau... rau de tot...

Iordache: Vezi... vorba mea... stiu eu...

Catindatul (oprindu-se in loc din umblet si cu un ton foarte hotarat): stii s-o scoti? scoate-mi-o!

Iordache: sezi...

Catindatul (hotarat): Adu clestele. (sade)

Iordache (merge, ia clestele si revine): Zi ca te-a ciupit un purice... odata... pac!

Catindatul (uitandu-se tinta la cleste si apoi sculandu-se) : Mi-a trecut. Ai vazut? vorba mea... stiu eu... Al dracului italianul!...

Iordache (plictisit) : A!

Catindatul (foarte multumit): Salutare, neica, si mersi! (pleaca)

Iordache: Stai, domnule!...

Catindatul: Nu mai pot... e tarziu... am treaba la cantilerie, am o groaza de avizuri de facut... Salutare, neica, si mersi! (iese repede prin fund)
SCENA IV

    Iordache, apoi Mita

Iordache: Asa haplea mai rar... Ce dracul face d. Nae de nu mai vine... Sunt aproape de douasprece... Ma lesin de foame. (Mita intra din dreapta) Mita? o uitasem!...

Mita: N-a venit Nae inca?

Iordache: Uite ce e, coana Mito, d-ta tot zici ca-l astepti; eu ma repez aici aproape sa-mbuc ceva si ma-ntorc numaidecat... nu-i asa? (isi ia palaria)

Mita: Poti sa te duci.

Iordache: Da', nu pleci? Sa nu ramaie pravalia singura...

Mita (nervoasa): ti-am spus o data: il astept pana maine, pana poimaine, pana o veni!

Iordache: Atunci ma duc... ma-ntorc la moment. (iese in fund)
SCENA V

    Mita, apoi Pampon

Mita: Sa-l astept, da, sa-l astept... Trebuie sa vie... Sa ma traduca pe mine Nae... si sa nu-mi razbun? Peste poate!

Pampon (care a intrat): Ma rog, d. Nae n-a venit inca? (saluta)

Mita (aparte): Un mustiriu... (tare.) Nu, domnule, si eu il astept... Daca poftiti si dv. sa-l asteptati... vine ori dansul ori baiatul...

Pampon: Mersi, madam. (sade, aparte) Curatica. (tare, dupa o pauza) D-voastra sunteti ruda, ori consoarta dumnealui...

Mita (trista): Nici ruda, nici consoarta, d-le... i sunt... adica i-am fost... amica... Am venit pentru o mica afacere.

Pampon: Ca si mine...

Mita (oftand): La d-ta... nu poate fi ca la mine... La mine e chestiune de traducere.

Pampon: in amor?

Mita (asemenea): Da, in amor...

Pampon: Ca si la mine...

Mita: Ca si la d-ta?... Cum?

Pampon: Mi se pare, adica nu mi se pare... sunt aproape sigur ca sunt tradus.

Mita: Ca si mine...

Pampon: si numai d. Nae poate sa ma puie pe urma aceluia care a devenit in chestiune... A! dar n-are sa-mi scape... Sunt hotarat! Am sa-i dau o curatenie spiterului sa ma pomeneasca!

Mita: E spiter?

Pampon: Da, desigur, spiter. Aflasem adineaori cum il cheama de la baiatul de aici...

Mita: De la Iordache...

Pampon: Da; imi spusese cum il cheama, dar i-am uitat numele cu gandul la dovezi, - pentru ca am dovezi, - niste hartii pe care le-am gasit in odaie la Didina.

Mita: Didina...

Pampon: Da, amanta mea, cel mai sacru amor, pentru care mi-am sacrificat cariera de militar, fiin'ca pana sa nu o cunosc am fost tist de vardisti la Ploiesti... si sunt turbat de gelozie! Toata noaptea n-am dormit...

Mita: Ah! mie-mi spui ce-i gelozia?... Numai o noapte n-ai dormit? Nu stii nimic! Cate nopti!...

Pampon: Nu, az-noapte nu a devenit din gelozie, pentru ca nu incepuse inca chestia... Am jucat la Podul Garlii contina cu niste papugii pana la sase az-dimineata... I-am ras...

Mita: Sa nu te bucuri... si eu castig la contina, dar ce folos! noroc la carti, nenoroc la amor...

Pampon: As! la mine nu e noroc, e stiinta: ii iau la sigur... poate ca sa am o goana nebuna, sa pierz. Eu joc contina oarba cu fantele, si am eu merchezul meu. Bunioara, cartile le tiu in stanga si joc cu dreapta; am batut cu fantele, pui cartile batute jos, si fantele la loc in mana stanga, pentru alta ocazie... Az-noapte i-am stins...

Mita (plictisita) : Nu mai vine Nae...

Pampon: Astfel dar az-dimineata, conita mea, pe la sase ceasuri, ma intorc acasa, la Didina; bat in use, se scoala somnoroasa si-mi deschide. Era inca intunerec; aprinz lumanarea... Dar, cand viu prea tarziu, e totdeauna suparata si-ncepe sa ma certe... Acuma nu zice nimic: se-ntoarce, pardon, cu fata la perete si tace. Zic eu (Mita plictisita s-a sculat si se plimba) in gandul meu: e suparata... s-o las sa doarma; cand o vedea maine c-am castigat trei poli, ii trece... Dau sa ma dezbrac si vaz jos langa mescioara doua hartiute. M-aplec - cum le-am vazut am simtit un fior rece, - m-aplec, le iau: ce era? Un bilet de abonament la frizaria model a lui d. Nae Girimea...

Mita: Nae Girimea?... (se intereseaza)

Pampon: Da, si un bilet de amor de la o dama catre "Bibicul" ei...

Mita: "Bibicul"?

Pampon: Da, catre spiterul... Sa vezi cum am aflat pe urma ca e spiter.

Mita (aparte) : "Bibicul"! S-ar putea?

Pampon: Cum am citit hartiutele si am vazut pecetia pe bilet: "Frizaria model, Nae Girimea", mi-am luat iar paltonul si bastonul si am iesit binisor; Didina adormise iar. Ma duc la politie, cercetez si aflu ca aici e frizaria. Am venit; d. Nae nu era aici. Baiatul mi-a spus ca bilete de astea...

Mita (interesandu-se nerabdatoare) : in sfarsit?

Pampon: in sfarsit, ce mai sa lungim vorba degeaba, conita mea, spiterul este... Dupa cate mi-a spus baiatul, am fost cu biletul la o spitarie, am spus ca aveam ceva scris pe el si s-a sters cu un fel de asentie si ca as vrea sa stiu ce era scris... se poate? si spiterii nu stiu ce-a facut, ce-a turnat pe bilet, - mirosea a spirt de tiperig - si-n doua minute a iesit iar dungile la loc...

Mita: Sa fie cu putinta?...

Pampon: Le-am numarat: sunt cinzeci si cinci de dungi... Spiterul misel! l-am prins mai rau decat d. Nae: o sa-i dau o curatenie... sa-i rup salele!...

Mita (aparte): Sa fie Nae? A! ce razbunare ar fi! (tare) Domnule, zici ca biletul de amor este catre "Bibicul" ?

Pampon: Da!

Mita: si este iscalit de cine?

Pampon: "A ta adoranta, Mita..."

Mita: Mita! A! Dumnezeule!

Pampon: Ce?

Mita: Domnule, esti sigur ca e spiter?...

Pampon: Fireste... Mai sigur se poate? Biletul era alb... spirt de tiperig si d-odata cinzeci-si-cinci de dungi... Le-am numarat... poftim sa le numeri si d-ta...

Mita: si ai venit aici pentru ca sa afli numele omului cu chestia de traducere?

Pampon: Da.

Mita: Eu am o presimtire...

Pampon: Care?

Mita: Cum este amanta duMitale?

Pampon: Cum sa fie adica?

Mita: De rosu, de ghinda, de toba, ori de verde?

Pampon: De verde...

Mita: De verde?

Pampon: Da.

Mita: si ai la d-ta biletul catra "Bibicul", pe care zici ca l-ai gasit in odaia damii de verde?

Pampon: Da.

Mita: A' sa-l vaz degraba...

Pampon (dandu-i biletul): Iacata-l.

Mita (ia biletul, il priveste si face o mutra grozav de disperata) : A! am sa-mi razbun!... (solemna) Domnule, nu te juca cu inima unei femei nenorocite... Spune drept: biletul asta l-ai gasit in odaia amantii d-tale ? Jura...

Pampon (grav) : Pe onoarea mea!

Mita: Uita-te la biletul asta... l-ai citit? (citind nervos.) "Bibicule, Mangafaua pleaca maine miercuri la Ploiesti, remai singura si ambetata; sunt foarte rau bolnava: vino negresit, am pofta sa-i tragem un chef... A ta adoranta, Mita..." Ai vazut biletul?... Acuma uita-te la mine bine...

Pampon: Ei? (ii ia inapoi biletul)

Mita: Ei! Eu, eu sunt nenorocita care am scris biletul asta...

Pampon: Se poate?

Mita: Da, se poate... (dezolata) si omul care a fost la Didina duMitale este amantul meu!...

Pampon: Amantul duMitale? Spiterul?

Mita: Ce spiter? nu-i spiter... (framantandu-se) A! trebuie sa am o explicatie... 0 sa-mi razbun... o razbunare teribila!

Pampon (acelasi joc): Amantul duMitale? trebuie sa-l stiu si eu, trebuie sa-l vaz. Eu nu ma multumesc pe razbunarea duMitale... Trebuie ca sa-mi razbun eu!... (se plimba turbat)

Mita: Juri sa ne razbunam impreuna?

Pampon: Jur!

SCENA VI

    Aceiasi - Iordache

Iordache (venind repede din fund) : Coana Mito, esti aici? Vine.

Mita: Nae...

Pampon: D. Nae.

Iordache (dand pe Pampon la o parte si luand pe Mita in partea cealalta) : Pardon. (Mitii) Vine Cracanel al d-tale. Viu intr-un suflet de la birt din colt... Cracanel a intrat in birt, a intrebat de pravalia lui d. Nae Girimea, si baiatul l-a indreptat aici. Ascunde-te iute... vine, trebuie sa fie la use.

Mita: Cracanel! ce cauta?

Iordache: Treci degraba in odaita. (Mita pleaca spre dreapta pe dupa paravan)

Pampon: Te duci?

Mita: Da... (lui Iordache) Cand o pleca, da-mi de veste... fa-i vant degraba...

Pampon: Bine, da' chestia noastra cum ramane? (o urmareste pana la use)

Mita: Mai vorbim noi. (iese repede in dreapta inchizand usa dupa ea)

Pampon (aparte): Ciudat lucru! sa fie vreo moftangioaica?... (lui Iordache) Ma rog, cine e persoana asta?

Iordache: E o dama...

Pampon: Bine, dama... O vaz eu ca e dama, dar cine e? (Cracanel intra)

Iordache (incet lui Pampon): Lasa ca-ti spui eu...
SCENA VII

    Aceiasi - Cracanel

Cracanel: Ma rog aici este d. Nae frizerul?

Iordache: Aici este... da'... nu-i acasa.

Cracanel: Dar... ma rog, se-ntoarce?

Pampon (lui Iordache aparte) : Cine-i domnul asta?

Iordache (incet lui Pampon) : Lasa ca-ti spui eu...

Cracanel: Aud?

Iordache: Nu crez sa se intoarca asa degraba... Daca aveti trebuinta chiar cu d-lui, atunci poftiti mai pe seara, poate sa-l gasiti...

Cracanel: in sfarsit, eu tot mai pot astepta; poate sa vie. (sade)

Iordache: Asteptati degeaba, domnule, vine foarte tarziu...

Cracanel: De unde stii? poate vine mai curand...

Iordache (incet lui Pampon) : Cum dracul sa-i fac vant?...

Pampon: Daca spune o data omul ca vine deseara...

Cracanel: Ei, poate sa am noroc. Nu stii d-ta? de cate ori pleci sa stai un ceas si stai cinci... Ei, de ce adica sa nu pleci o data pentru sapte si sa stai numai unul?... (se gateste in fata unei oglinzi, isi piaptana barbetele si chelia, ia o gazeta si se pune pe citit. - Iordache si Pampon dau din umeri. Pampon scoate o pereche de carti si-ncepe sa se joace cu ele pe genuchi. Iordache merge la usa din dreapta)

Mita (scotand capul pe usa) : Fa-i vant!

Iordache: Nu e chip... Zice ca vrea s-astepte...

Mita: Ce dracul cauta aici?

Iordache: stiu eu... cauta pe d. Nae...

Mita: Nu-nteleg.

Iordache: I-am spus ca d. Nae vine deseara, si tot zice ca-l asteapta... A! stai, ca ii am eu leacul...

Mita: Domnul alalalt s-a dus ?

Iordache: Nu, e aici...

Mita: Sa m-astepte... Bate-mi in use cand l-ai exoflisi pe Cracanel...

Iordache: il exoflisesc acuma, sa vezi... (coboara in scena. Mita isi retrage capul si inchide usa. Lui Pampon) - Dama a zis s-astepti...

Pampon (incet) : Bine...

Iordache (catre Cracanel , care e cufundat in citirea jurnalului) : Ei, boierule, d. Nae nu mai vine... Eu trebuie sa-nchiz pravalia... am treaba sa ma duc in targ...

Cracanel (lasand gazeta) : A! inchizi?... Atunci, daca inchizi, trebuie sa ma duc si eu...

Pampon (strangandu-si cartile) : Fireste ca trebuie sa te duci, nu o sa te incuie aici.

Cracanel: Daca e asa... salutare... Ma-ntorc eu mai tarziu... (iese in fund)

Iordache: Cu plecaciune... S-a dus! uf! Al dracului dobitoc!... De ce musterii am eu parte astazi!

Pampon: Ma rog, cine e negustorul asta?

Iordache: Uratul asta? Este amantul damii de colo...

Pampon (sarind): Amantul damii de colo?...

Iordache: Da.

Pampon: Care a vorbit cu mine adineaori?... Mita?

Iordache: Da, da!

Pampon (fioros): Bibicul ei? asta e Bibicul?

Iordache: Ei, da, frate, cand iti spui o data; e amantul damii de colo... Ce te prinde mirarea?...

Pampon (care si-a luat palaria si bastonul degraba) : Am pus mana pe Bibicul! Nu-l las nici mort! nici mort! (se repede si iese glont pe usa din fund)
SCENA VIII

    Iordache, Nae, apoi Mita

Iordache: asta este nitel cam ticnit... De ce musterii am parte eu astazi?... Frumos carnaval! S-o scot pe Mita. (Nae intra) D. Nae, in sfarsit! credeam ca nu mai vii.

Nae: De ce?

Iordache: Te-a cautat doi insi...

Nae: Cine?

Iordache: Unul nu stiu cum il cheama, alalalt era Cracanel...

Nae: Cracanel?...

Iordache: Da; si coana Mita... e aici.

Nae (strambandu-se) : Mita aici ? Nu i-ai spus ca nu sunt acasa si ca viu tarziu ?

Iordache: I-am spus, da' a zis ca te asteapta pana maine, pana poimaine... Am profitat de ocazie si m-am dus la birt in colt sa mananc ceva. N-apucasem sa gust de doua ori, si hop! Cracanel vine-n birt si-ntreaba pe baiat unde e frizeria model a lui d. Nae. Am alergat degraba sa dau de veste coanii Mitii... Era aici si negustorul alalalt; zice ca are un bilet de abonament sa-l schimbe, ori sa te-ntrebe ceva... in sfarsit nu stiu bine...

Nae: Care va sa zica Mita e aici?

Mita (care a crapat usa mai dinainte si a auzit ultimele vorbe ale lui Iordache, coborand) : Aici, Bibicule; ce, iti pare rau?

Nae (facandu-se vesel) : Sa-mi para rau? cum sa-mi para rau?... Se poate?

Mita (trecand pe langa Nae, incet) : Trimete de-aici pe Iordache. Am sa-ti spun ceva intre patru ochi...

Nae (facandu-se ca n-aude) : Auz?

Mita: Iordache, daca nu mai ai treaba, fii bun si ne lasa; am sa-i spui ceva lui d. Nae in secret...

Iordache: Ma duc... sa-mi ispravesc portia de varza. (iese in fund)
SCENA IX

    Mita, Nae. Mita merge si incuie usa din fund

Nae: Pentru ce incui usa?

Mita (in fund) : Poate sa vie iar cineva sa ne faca deranj... Am sa-ti spui ceva in liniste... (pauza) Nae! (coboara incet, emotionata) Bibicule! nu ma mai iubesti... (un pas si se opreste)

Nae (d-abia intorcandu-se) : Ei na! de unde ti-a mai venit s-asta-n cap ?

Mita (inca un pas) : Pentru ce n-ai venit alaltaieri seara cand ti-am scris ?

Nae (acelasi joc) : Eram bolnav alaltaieri...

Mita (coborand, cu energie) : Minti!... Ai primit biletul meu?

Nae: Da.

Mita: Unde mi-e biletul? Arata biletul...

Nae (dupa ce se cauta prin toate buzunarele) : Pesemne ca l-am pierdut.

Mita: L-ai pierdut? Unde l-ai pierdut?

Nae: stiu eu unde l-am pierdut? daca stiam ca-l pierz, fireste ca nu-l pierdeam...

Mita: Nu stii unde l-ai pierdut?

Nae: Nu...

Mita (strasnica) : Bibicule! Bibicule!

Nae: Ei?...

Mita: Vezi tu sticluta asta? (scoate din buzunar o sticluta mica si i-o arata)

Nae: Ei, ce?

Mita: stii ce are inauntru?

Nae: Cerneala...

Mita: Nu cerneala, Naica,... vitrion englezesc!

Nae (dandu-se inapoi) : Vitrion? esti nebuna?

Mita: Da, vitrion! ti-e frica?

Nae: Fireste ca mi-e frica, na!

Mita: Pentru ce, daca te stii curat?

Nae: Pentru ca tu nu stii ce e vitrionul...

Mita: Ba da... e un fel de metal...

Nae: Nu stii ce poate face ?

Mita: Ba da; parleste, Naica; arde, Bibicule, momentan tot, tot, si mai ales ochii!

Nae: Da-mi sticluta...

Mita: As!

Nae: Pentru ce sa tii asemenea lucruri ? pentru ce ?

Mita (vrand sa izbucneasca) : Pentru ce?... imi trebuie...

Nae: Pentru ce iti trebuie?

Mita (izbucnind): Pentru ce? (cu un gest mare, care face pe Nae sa-si acopere ochii, dandu-se repede inapoi) Pentru dumneatale, musiu Naica, si pentru Didina duMitale!...

Nae (palind): Care Didina? tu stii ce spui!

Mita: stii si d-ta mai bine decat mine; nu umbla cu mofturi, sarlatane. Care Didina, 'ai? Didina, pentru care ma traduci pe mine; Didina, pe care o iubesti; Didina, la care ai fost az-noapte, mizerabile!

Nae: Nu e adevarat, am stat acasa bolnav.

Mita: Minti! Adineaori spuneai ca nu stii unde ai pierdut biletul... Sa-ti spui eu: biletul meu l-a gasit in odaie la Didina d-tale respectivul ei.

Nae: Respectivul ? Pampon ?

Mita: Vezi! vezi! stii cum il cheama; da, unul inalt, barbos, fioros, cu care o sa ai a face chiar astazi; pentru ca s-a intalnit cu mine aici, mi-a aratat biletul meu, si eu i-am declarat ca omul cu traducerea este acela care ma traduce si pe mine, (Nae se plimba agitat) amantul meu, fidelul meu amant, caruia eu (obidita) i-am fost intotdeauna fidea.

Nae: Ce-ai facut?

Mita: Pampon te cauta sa te omoare... A! dar pana sa-si razbune el, am sa va omor eu, eu! pe Didina, pe tine, si pe mine!... (se tranteste pe un scaun desperata si isterica si-si ascunde capul in maini)

Nae (apropiandu-se binisor de ea si cautand s-o mangaie) : Mito, neica, vino-ti in fire...

Mita: Lasa-ma! (il respinge)

Nae (apucand-o in brate si cautandu-i buzunarul): Nu; nu te las, pentru ca te iubesc... numai pe tine... te iubesc... numai... pe... tine... (a gasit buzunarul, a luat sticluta, se ridica repede si schimband tonul) intelege ca e incurcatura la mijloc. Mi-ai pus pe nebunul de Pampon in cap.

Mita: D-ta ti l-ai pus...

Nae: Vrei scandal cu orice pret?

Mita: Da, (ridicandu-se) vreau scandal, da... pentru ca m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate: ai uitat ca sunt fiica din popor si sunt violenta; ai uitat ca sunt rePublicana, ca-n vinele mele curge sangele martirilor de la 11 Fevruarie; (formidabila) ai uitat ca sunt ploiesteanca - da, ploiesteanca! - Naica, si am sa-ti torn o revulutie, da' o revulutie... sa ma pomenesti!...

Nae (cam zambind) : Nu fi nebuna!... Ce-o sa faci ?

Mita (cautand sticluta in buzunar) : Ce sa fac? (n-o gaseste; se uita ratacit imprejur... Nae i arata de departe, razand, sticluta; ea da un tipat) A! mi-ai furat sticluta, scamatorule! (repezindu-se la el pe dupa mobile) Da-mi sticluta, sarlatane, mizerabile, infame! (se aud batai tari in use)

Nae: Taci! bate cineva!

Iordache (de afara): Deschideti! deschideti degraba!

Mita: Nu vei deschide, pana nu-mi dai sticluta! (se pune in dreptul usii. Nae o da in laturi, trage ivarul si deschide. Iordache intra repede)
SCENA X

    Aceiasi - Iordache

Iordache: Vine Cracanel turbat... S-a facut scandal; l-a batut alalalt care era aici... (Mitii) Ascunde-te... Vine!

Mita (apelpisita):Nu mai voi sa stiu de nimic... Sa vie oricine... Voi scandal... voi sa mor!... (se repede sa ia un brici; Iordache se uita afara prin use)

Nae (repezindu-se si smulgandu-i briciul, o apuca de amandoua mainile si o taraste spre dreapta) : 'Aide dincolo, sa-ti dau sticluta.

Mita: Nu.

Iordache (de la usa) : Fugiti, iacata-l, fugiti!...

Nae: Haide! (taraste pe Mita cu multa lupta si iese cu ea in odaia din dreapta, pe dupa paravan)
SCENA XI

    Iordache, Cracanel

Cracanel (intrand prin fund furios, cu palaria stricata si tavalita. Iordache se da la o parte) : A! asta nu, asta nu poate sa ramaie jos!... Ai mai pomenit d-ta una ca asta, d-le?

Iordache: Ce, d-le?

Cracanel: D-le, adineaori stii ca am plecat de aici.

Iordache: Da.

Cracanel: N-apuc s-ajung in colt si auz pe urmele mele: "Pst! pst! Bibicule!" Pe mine ma cheama Telemac, Mache, nu ma cheama Bibicul. imi vaz de drum... Iar: "Pst! pst! Bibicule!" Eu merg inainte... Cand ma pomenesc ca m-apuca cineva pe la spate de guler. Ma intorc. Zice: "Te faci ca n-auzi, Bibicule, 'ai?" Eu zic: "Nu ma cheama Bibicul, d-le, ma cheama Telemac, Mache". - "Bibicule, zice el, deodata; esti un mizerabil! ai facut un abuz mare; ai inselat o femeie, dar ai a face acuma cu un barbat. De mult te caut. Avem sa ne rafuim amandoi. Acu nu-i vreme, dar pana una alta, ca sa stii cu cine ai a face, poftim o arvuna!"... N-apuc sa raspunz, domnule, si sart! part! trosc! pleosc! patru palme: imi turteste palaria si mi-o arunca cat colo. Pana sa ma plec s-o ridic, infamul se suie intr-o trasura si pleaca... Chem sergentul... nimini!... A! dar trebuie sa stiu cine este dobitocul asta smintit... trebuie sa stiu! Cum il cheama?

Iordache: stiu eu cine e ala?

Cracanel: Este mizerabilul care era adineaori aici cu d-ta, cand am venit eu.

Iordache: Nu stiu cum il cheama...

Cracanel: Trebuie sa stii, trebuie sa-mi spui: nu plec de aicea pana nu aflu; chem politia, fac scandal!... (se plimba facand gesturi exasperate)
SCENA XII

    Aceiasi - Catindatul, Nae, apoi Pampon

Catindatul (intra prin fund, cu mana la falca, vaitandu-se) : A! a! a! m-a apucat rau... (se tranteste pe un scaun)

Iordache: si ai venit iar la doftoria lui Matei? nu mai merge, tanarule...

Cracanel: D-le, intelege odata si spune-mi...

Nae (iesind din odaie si coborand) : Ce e? Ce e, domnule?

Cracanel: Domnule! Un dobitoc, un infam, care era adineaori aici, m-a insultat cu palme pe mine, Mache, ca drept Bibicul...

Nae (aparte) : Pampon a fost! (catra Iordache incet) Treci dincolo, i-a venit rau nebunii. (Iordache iese iute la dreapta)

Catindatul: A! a! a! (se zvarcoleste pe scaun)

Nae (Catindatului) : Ce e? d-ta ce poftesti ?

Catindatul (sculandu-se si aratandu-si falca, hotarat): stii s-o scoti ? scoate-mi-o!

Nae: sezi. (Catindatul sade)

Cracanel: Domnule, n-am vreme de stat. Spuneti-mi cum il cheama...

Nae (alegandu-si instrumentele): Nu stiu, domnule, de unde vrei sa stiu eu numele la toti musteriii! (catra Catindat) A din fund de tot? (Catindatul da din cap ca da) Dezleaga-te. (Catindatul face fasoane. Nae il apuca cu putere si-l dezleaga)

Pampon (aparand in fund): Aha! Bibicule, iar d-ta! (Cracanel se da inapoi)

Nae (cu un ochi la ce se petrece intre Pampon si Cracanel, si cu altul la Catindat, pe care il tine cu putere cercand sa-i vare mana in gura, si care se zbate si nu vrea sa se lase) : Numai s-o vaz! n-o scot!

Cracanel (inaintand un pas spre Pampon, facandu-si inima si voind sa-i dea fiori): Domnule! ma cunosti d-ta pe mine?

Pampon: Cum sa nu, Bibicule! (se apropie binisor de Cracanel, si vrea sa-l apuce)

Cracanel (scapand si ocolind pe dupa mobile) : A! ajutor! politie! vardist! (Pampon il urmareste neimpacat; Cracanel vrea sa iasa prin dreapta pe dupa paravan, se intalneste piept in piept cu Iordache care intra, si care-l respinge)

Nae (care dupa o lupta, a reusit sa vare mana in gura Catindatului) : sezi binisor!

Catindatul (gemand cu gura infundata si zvarcolindu-se) :A! a! a!

Iordache (care a venit de dupa paravan, incet lui Nae) : I-a venit pandaliile, era sa-si taie gatul cu briciul.

Cracanel: E nebun! ajutor! politie! vardisti! (iese in fuga mare prin fund)

Pampon: Stai, Bibicule! (iese furios dupa el)

Nae (tragand cu putere) : Nu misca! (dupa ce a tras, iese repede in dreapta, urmarit de Iordache)

Catindatul (vaitandu-se cu mana la falca) : A! a! a! Mi-a scos alta! Masea nevinovata, domnule!...

Cortina


D'ale carnavalului - Actul I
D'ale carnavalului - Actul II
D'ale carnavalului - Actul III


Aceasta pagina a fost accesata de 5212 ori.