1907 - Partea 1

1907 - Partea 1

de Ion Luca Caragiale

in martie trecut, un scriitor romin a dat pentru "die Zeit" un articol privitor la rascoalele taranesti, pe care acel ziar l-a si publicat, suprimindu-i, dupa convenientele redactiei, incheierea. Niste ochi deprinsi intelegeau asta indata. Dar articolul a trecut cu totul neluat in seama de presa noastra, si, probabil, raminea uitat detot, daca d. M. Dragomirescu, jertfind, din strimtul spatiu al revistei d-sale literare "Convorbiri", nu-i facea acum in urma favoarea sa-l reproduca, dupa originalul rominesc, macar in buna parte.

Astazi, cind oricine are dreptul a se preocupa de marile noastre probleme de Stat, i se pare autorului ca n'ar fi nepotrivit sa-si publice articolul asa cum l'a asternut el pe atunci, cu un adaus, ce se impune acuma, o jumatate de an mai tirziu.

Propunindu-si a da la lumina incet-incet o serie de note asupra imprejurarilor la cari asistam, el socoteste sa aduca un oarecare serviciu public, util, daca nu in momentele actuale, barem in unele viitoare; de aceea, se gindeste mai putin la aprobarea multora dintre comtimporani, decit la inlesnirea vreunuia, care va veni poate cindva sa judece aceasta vreme a noastra, pe atunci trecuta, si - precum se cuvine unui adevarat istoric - s'o povesteasca cu minte si cu inima, limpede si frumos, la ai lui si pentru mai departe urmasi. Drept un simplu document, ca oricare altul, si fara alta pretentie - asa apar rindurile de mai la vale.

BUCURESTI
Tipografia ziarului "Adevarul" str. Sarindar, 11
1907

Europa era deprinsa de atitia ani sa stie ca tinarul Regat Romin e cel mai solid element de civilizatie intre Statele balcanice, iubitor de pace si buna intelegere, atit in relatiile claselor sale sociale, cit si in relatiile internationale, - un Stat de ordine par excellence. Anul trecut, si-a serbat acest tinar Regat patruzeci de ani de domnie pacinica si glorioasa a inteleptului sau suveran; ca o incoronare a operei de progres savirsit in acest timp, el a facut o frumoasa expozitie jubiliara, care a repurtat atita succes fata de representantii Europei civilizate. A fost un adevarat triumf al muncii si al pacii; Regele a avut de ce sa fie mindru si fericit.

Fireste dar ca recentele rascoale ale maselor taranesti, cari au luat proportiile unei hotarite revolutiuni teroriste, aproape ale unui crunt rasboiu civil, trebuia sa produca in Europa emotiune si uimire. Cine insa cunoaste ca noi deaproape organele acestui Stat si functionarea lor se mira acuma, nu de ceea ce se 'ntimpla, ci - daca a existat (precum era indreptatit sa nu mai creaza) atita energie in acele mase - cum de n'a isbucnit acest enorm scandal public cu mult mai nainte. in adevar, poate ca nici intr'un Stat, din Europa cel putin, nu exista atita extravaganta deosebire intre realitate si aparenta, intre fiinta si masca.

... tara romineasca este o tara aproape absolut agricola; citeva inceputuri de industrie, protejate intr'un mod scandalos de catre Stat, si chiar inceputurile de exploatare a petroleului, stau, ca productie de avutie nationala, intr'o proportie infima, aproape neglijabila fata cu productia agricola. Pamintul tarii este stapinit:

    de propietarii mari; intre acestia, cel mai mare e Statul; apoi Coroana, cu domeniile de apanaj; fundatiile de binefacere, ca Eforia Spitalelor; cele culturale, ca Academia, etc.; si marii propietari particulari;
    de propietarii mijlocii, si
    de propietarii mici, masa enorma a taranilor, impropietariti dela 64 si dela 88.

Toti taranii sint plugari; ei cultiva micile lor propietati si propietatile mari si mijlocii. Acestor propietari mici (aproape 5 milioane suflete la o populatie de vreo 6 milioane), nu le poate ajunge productia propietatilor lor; caci, pe de o parte, nevoile traiului si darile au sporit si sporesc mereu; iar pe de alta, paminturile lor s'au micsorat si se micsoreaza necontenit, trecind in fragmente la copii prin mostenire dupa dreptul comun, - alienarea fiind proibita prin lege si fiind permis numai schimbul prin compensare dela taran la taran, - si se fragmenteaza in portiuni asa de mici pina infine, incit ar mai putea servi doara la o rafinata cultura intensiva - un fel de munca imposibila aci din cauza deprinderilor stravechi, lipsei de inteligenta speciala si de rabdare, ignorantei metoadelor pentru asa cultura savanta, si din cauza lipsei de capital si de credit. Pe de alta parte, propietatea mare si cea mijlocie nu au forte pentru cultura lor extensiva decit bratele taranilor. Acestia solicita portiuni de pamint pentru a munci si produc cit mai mult, dupa putere. Ei platesc pentru portiunile arendate, ori in bani si 'n munca, ca in Moldova, dupa obiceiul locului; ori in natura, ca in Muntenia. in cazul acesta, taranul munceste pamintul , iar produsul se imparte cu proprietarul mare, dupa cum s'a prevazut in anume invoiala, intarita prin autoritatea comunala. taranul mai este silit la aceasta invoiala si prin faptul ca proprietatea mica nu are de loc pasune pentru vitele lui; pasunea o stapineste exclusiv propietarul mare. invoelile agricole, desi sint obligatiuni de natura civila, sint executate, la nevoie, de catre autoritati, manu militari, ca si asa numita in dreptul penal "munca silnica". (Constringerea corporala s'a desfiintat in 1881 prin legea modificatoare a barbarei legi anterioare. De drept nu mai exista; dar de fapt se aplica inainte. Acesta este un adevar ce nimini nu l-ar putea tagadui, tot asa precum niciun taran n'ar indrasni sa se prevaleze de desfiintarea constringerii corporale prin lege, stiind bine ca atunci s'ar expune la pedepse corporale, desfiintate si mai de mult, prin Constitutia din 1866).

Aceasta este generalitatea... Mai este insa, din nenorocire, si o alta generalitate. Dintre propietarii mari si chiar dintre cei mijlocii, foarte putini isi cultiva singuri domeniile; cei mai multi, foarte multi, si le arendeaza in bloc la cine da mai mult. Particularii fac arendarile pe cale de contract intre particulari; iar Statul si fundatiunile, pe cale de licitatie publica, potrivit legii Contabilitatii Statului; numai domeniile Coroanei sunt administrate de a dreptul, fara amestec de arendasi in bloc. Cu oarecare capital dar si cu potrivit credit, oricine poate concura la acapararea mosiilor mari si mijlocii. in Moldova trebueste mai mult, deoarece, dupa obiceiul locului, paminturile se subtarendeaza la tarani pe bani si munca, si arendasul mare are nevoe de vite, care, masini, etc.; in Muntenia, trebueste mult mai putin: aici ai luat mosia, platesti o rata de arenda, ai citiva bani pentru saminta si pentru avansuri ca imprumut taranilor nevoiasi; dupa aceea, rearendezi aproape tot in portiuni la tarani. Acestia lucreaza din primavara pina in toamna, din revarsatul zorilor si pina in rasaritul stelelor; iar toamna, potrivit invoelii, taranul ii cara intiiu arendasului partea acestuia la hambar sau la gara, si numai in urma are voe sa-si ridice si el partea ce i se mai cuvine si lui.

Sa nu uitam a spune ca taranii nevoiasi, peste iarna, cind nu au de lucru si nu pot produce in genere nimica, avind nevoe de bani, fac imprumuturi, cu cŕmata, mai mult sau mai putin infama, tot dela arendasi, raminind a se rafui la socoteala din toamna viitoare. Adesea taranii, dupa o munca de peste opt luni, se vad ramasi datori pe anul urmator. si iar vine o iarna aspra peste tristele si umilele lor vetre, si iar rugaminti cu caciula'n mina pentru un nou imprumut... si asa mai departe... Concurenta arendasilor a ridicat si ridica necontenit pretul arenzilor, lucru ce convine propietarilor, si din aceasta, fireste, crescinda ingreunare, pentru multimea plugarilor, a conditiilor de subarendare. Asa dar, avem urmatoarea formula stricta: coarda indrasnelii la concurenta din partea arendasilor mari se'ntinde pe masura supunerii la invoeli din partea arendasilor mici, a plugarilor. Ei ! aci sta radacina raului; aci sta ascunsa cauza actualei stari de lucruri - coarda s'a intins peste masura. si raul mai are si alte radacini cum vom arata indata...

Sa notam in treacat ca marea majoritate a arendasilor mari este compusa din straini, - in Moldova, evrei; in Muntenia, greci, bulgari, albaneji si putini romini ardeleni supusi unguri, - in genere, afara de rare exceptiuni onorabile, oameni de joasa extractiune, aspri la cistig, fara sentimente omenoase si lipsiti de orce elementara educatiune. Cruzimea interesului, comuna lumii, se mai inaspreste aici prin lipsa de solidaritate nationala, prin nesocotirea traditiilor si opiniei publice, prin indrasneala ce o dau pe o parte coruptibilitatea administratiei publice, pe de alta protectia or a pavilionului strain, or a cine stie carei puternice Aliante universale, si printr'un manifest dispret brutal fata de taranul incult, umilit si indelung-rabdator. Ce a rezultat din aceasta sistema ? Iata: 1. Scapatarea atitor proprietari mari, cari si-au sporit cheltuielile pe masura cresterilor arenzilor, innecindu-se in risipe de lux din ce in ce mai exagerate pe speranta unei continue progresiuni a veniturilor; 2. Prosperitatea fenomenala a clasei arendasilor mari si, pe linga asta, avintul prodigios al bancilor si institutelor de credit, din cale afara disproportionat cu o tara agricola; si 3. Mizeria taranilor. Trebuia sa fie asa. Din stoarcerea fortelor acestora din urma a resultat si luxul nechibzuit al proprietarilor, si inavutirea nemasurata a arendasilor, si cistigurile enorme ale Bancilor, si bacsisurile administratiei publice si, mai inca, ridicarea mereu crescinda a veniturilor Statului.


Pe de-asupra acestei realitati, ia sa vedem acum ce politica, ce administratie, ce cultura intelectuala se fac in acest Stat. Partidele politice, in intelesul european al cuvintului, adica intemeiate pe traditiune, pe interese vechi sau noue de clasa si prin urmare pe programe de principii si idei, nu exista in Rominia. Cele doua asa numite partide istorice care alterneaza la putere, nu sint, in realitate decit doua mari factiuni, avind fiecare, nu partizani, ci clientela. Capii factiunilor sint mai mult sau mai putin ambitiosi politicieni. Fireste ca nu punem la indoiala nici patriotismul, nici curatele lor intentiuni: "toti, toti, cum zice Antonius, sint barbati onorabili !" Iar clientela este plebea incapabila de munca si ne-avind ce munci, negustorasi si precupeti de mahalale scapatati, mici primejdiosi agitatori ai satelor si imprejurimilor oraselor, agenti electorali batausi; apoi productul ibrid al scoalelor de toate gradele, intelectualii semiculti, avocati si avocatei, profesori, dascali si dascalasi, popi libercugetatori si raspopiti, invatatori analfabeti - toti teoreticieni de berarie; - dupa acestia, mari functionari si impiegati mititei, in imensa lor majoritate amovibili. (Comertul e cea mai mare parte in miinile strainilor: in Moldova, evrei; in Muntenia, greci, bulgari, albaneji, romini supusi unguri, toti straini fara drepturi politice, nici comunale.)

Dupa Constitutia si Legea electorala in vigoare, reprezentatia nationala este aproape 70% produsul acestor elemente; 30%, fiind date de propietarii mari si mijlocii si citiva dintre comercianti si putini industriasi romini. Imensa clasa a taranilor nu are, propriu vorbind, niciun reprezentant natural al intereselor ei in Camere; desi aceasta imensa clasa ar avea dupa lege dreptul sa trimita (ca al III colegiu electoral) din toata tara cam 20% din membrii Camerei deputatilor. Dar colegiul III voteaza prin delegatiune, iar delegatii sint recrutati tot din plebea de care vorbim mai sus si impusi, fara putinta de impotrivire, maselor taranesti.

Astfel dar, Camerele sint in marea lor majoritate reprezentantele intelectualilor si ale plebei oraselor. Pe linga agricultura deci, trebue sa'nfloreasca in Rominia si o vasta industrie, industria politica, si, ca orce industrie bine si inteligent desvoltata, trebue sa prospereze.

Administratia e compusa din doua mari armate. Una sta la putere si se hraneste; alta asteapta flaminzind in opozitie. Cind cei hraniti au devenit impotenti prin nutrire excesiva, iar cei flaminzi au ajuns la completa famina, incep tulburarile de strada... Plebea, clientii, cu studentii universitari si scolarii din licee, condusi uneori de profesori universitari, cer numaidecit rasturnarea guvernului. Factiunea de la putere, supranutrita, este incapabila a mai tine pept torentului popular, adica factiunii rasbite de foame; iar Regele, gelos de reputatia europeana de liniste si ordine a Statului sau, este silit sa congedieze, avec force compliments, cabinetul, care avea aproape unanimitati in Parlament, pentru a insarcina pe capul opozitiei cu formarea unui nou cabinet, cu disolvarea Parlamentului si a tuturor consiliilor judetene, urbane si rurale, cu convocarea colegiilor electorale pentru constituirea unui nou Parlament si unor noi consilii, - care toate, dupa bunele obiceiuri consacrate, sint fireste aproape unanime partizane ale noului guvern.

Care va sa zica, in loc sa derive guvernul din majoritatea reprezentatiei nationale, deriva unanimitatea acesteia de la guvern. si asta se intimpla, regulat, in cazul cel mai bun, din trei in trei ani; adica cu un an mai putin decit o legislatura intreaga... A cazut un guvern si a venit altul, indata, toata administratia tarii, si cea de Stat, si cea de judet, si cea comunala -de la prefecti si secretari generali de ministere, pina la cel din urma agent de politie si pina la moasa de mahala - se inlocueste,... pentru mai mare expeditivitate chiar pe cale telegrafica. O clientela pleaca, alta vine; flaminzii trec la masa, satuii la penitenta. si asta asa mereu si pe rind din trei in trei ani, ba si mai des uneori.

De la o administratie astfel recrutata si constituita pe termene provizorii, se intelege ca numai seriozitate si scrupuluri nu se pot pretinde. Toti oamenii de afaceri, incepind de la arendasul care plateste milioane arenda si sfirsind cu micul precupet, care invirteste in mizerele-i daraveri abia citiva lei, sint rançonnés, in proportie, de catre acesti baroni feudali mari si mici, cari se numesc agentii administratiei Statului romin. si oamenilor de afaceri asta trebue sa le convina; in asa stare de lucruri, numai astfel pot exploata fara nicio sfiiala- poate nedreptati mare pe mic, poate insela mic pe mare, - putini reducind in mizerie pe multi. Rar, din cind in cind, ca pentru parada de lux, se arunca un homme á la mer - cine stie ce nenorocit agent care, lipsit de cel mai elementar tact, a facut prea brutal o flagranta delapidare sau s'a lasat prea stingaceste mituit. incolo, sistema lucreaza fara suparare pe toata linia, afara de netagaduite rare exceptii onorabile. De aceea, cu un zimbet plin de amaraciune, Rominul numeste tara lui patria bacsisului si hatirului. Cu asa parlamente se fac legi peste legi - cu asa administratie se aplica. Justitia ?... Judecatorii de pace si membrii tribunalelor de prima instanta, afara de prezidenti, sint amovibili, ca si agentii si functionarii ordinari. in justitie, poporul n'are incredere; ea are, astfel, autoritate, dar nu si prestigiu; si intre aceasta justitie fara prestigiu si poporul sceptic, se resfata formidabila si excesiv numeroasa clasa a avocatilor - cea mai prospera in Rominia dupa a arendasilor mari. Avocatii constituiesc grosul intelectualilor; clasa lor este pepiniera cea mare a barbatilor de Stat. Sa vedem acuma cum se fac in Statul romin educatia si cultura publica, in ce scop se fac si ce rezultate dau.

Toate scoalele, de la cele populare pina la Universitati - scoale primare, secundare, profesionale, agricole, comerciale, de popi, de moase, de muzica, de alte arte, facultati de toate ramurile culturii inalte - toate dau mai mult sau mai putin d'emblée absolventilor lor drepturi la dignitati si functiuni publice. Astfel scoala romina, in loc de la fi un mijloc de educatiune si cultura a poporului si a claselor dirigente, devine un canal de scurgere al poftelor de intiietate intre cetatenii, de eftina parvenire, de scutire de indatoriri, de sporire de drepturi si privilegii. si din ce in ce, din gradul cel mai de jos pina la cel de sus, scoalele sint niste fabrici de functionari, de salariati publici si de avocati - o pletora de semidocti, fara caractere, fara omenie, adevarati cavaleri de industrie intelectuala, carora le trebuesc numai decit onoruri cit de multe fara nuciun merit si cistig cit de mare fara multa osteneala.

Aceste fabrici alimenteaza oligarchia publica ce stapineste exclusiv tara romineasca. Din aceste fabrici ese si se premeneste si creste, in oarba lupta de concurenta pentru repurtarea rangurilor, distinctiunilor si profiturilor, oligarchia de aventura. An cu an apar proaspeti pe arena publica, in poze teatrale, teoreticienii, reformatorii si patriotii, placizii fauritori de sisteme noue, instigatorii exaltati, sovinisti, nationalisti, iredentisti, antisemiti, xenofagi, calarind pe intrecute fiecare pe calul sau de bataie, spre uimirea naivei trindavei plebe, servanta oligarchiei. Familiile sirmane din plebea oraseneasca, lipsite de orce mijloace de productie, traind din mica precupetie, or din slujbe sau slujbusoare, or din circiumaritul de mahala, ori din meserii mai putin usor de marturisit - toate aspira, gratie scoalelor nationale, sa-si vada copiii cit mai degraba, dupa virsta majoratului, in cel mai rau caz functionari; in cel mai bun, macar deputati ministeriabili, daca nu chiar ministri.... si, ca la cele mai absurde loterii, si aci, nu toate iluziile sint amagite.

Asa se recruteaza oligarchia care stapineste tara romineasca. Nu este o oligarchie macar statornica, de traditie istorica, de bravura, de obligatiuni morale, de nobilitate, ori de merite; este o oligarchie mutabila, de perpetua premeneala, accesibila oricui prin nemereala, prin loterie, prin aventura. indrazneala multa, lipsa de orce scrupuluri, renuntare la demnitate personala, la onoarea familiei, infamie chiar, daca trebue, si putintel noroc - si cariera stralucita e gata. Asa se face concurenta; asa se parvine; asa se intra in rangurile nobiliare ale oligarchiei romine. Astfel dar, nuciun salt social dela o generatie la alta, oricit de enorm, nu este exclus. Dintr'un fiu de tircovnic ese un barbat de Stat care umple lumea cu personalitatea sa marcanta; dintr'un fiu de familie istorica, mari boeri pina eri, ese un escroc, care moare victima vitiului, cind a scapat de puscarie, gratie interventiei rudelor influente; dintr'un copil de circiumaras, un avocat ilustru, care, in citiva ani, din sarac lipit, ajunge milionar; dintr'un fiu al unui ministru remarcabil, un mititel agitator, trepadus electoral, la solda unui ambitios politic deja ajuns la culme, fost odinioara fecior in casa la casa raposatului ministru.

Asta, in tara romineasca, se numeste cu tot seriosul sistema democratica... si oligarchia asta, semiculta sau, in cel mai bun caz fals-culta, pe cit de incapabila de productie utila or de gindire, pe atit de lacoma la cistiguri si onoruri, isi aroga puterea intreaga a Statului: cu o cruda si revoltatoare neobrazare, ea tagaduieste taranilor (imensei mase, supusa si cuminte producatoare a avutiei nationale), sub pretextul ignorantei si lipsei lor de maturitate politica, orce drept de amestec, fie macar pur consultativ, la cirmuirea intereselor lor, la dirijarea destinelor lor. impartita in doua bande, ce se numesc cu pretentie istorice"- liberal si conservator, - bande mai nesocotite decit niste semintii barbare in trecere, fara respect de lege, fara mila de omenire, fara frica de Dumnezeu , - aceasta oligarchie legifereaza, administreaza, calca astazi legile pe care le-a facut eri, preface miine legile facute azi, ca poimiine sa le calce si pe acelea, fara spirit de continuitate si fara alta sistema decit numai impacarea momentana a exclusivelor ei interese, pentru perpetuarea sacrei organizatiuni numite aci democratice.

Se 'ntelege dela sine ca tot ce spunem si aci priveste generalitatea; fireste, intre politicienii romini si in rindurile profesiunilor liberale, se gasesc si multi oameni de inima, de caracter si de isprava; ei vad si depling, ca si noi, raul patriei; dar, perduti in multimea celor rai n'au puterea sa rastoarne blestemata sistema, in care sint tinuti captivi, cu zalogirea intereselor lor vitale...

Iata ce se petrece d'asupra; ceea ce se petrece de-desubt am spus, si lumea uimita asista la prapastiosul faliment al oligarchiei de strinsura din Rominia, la catastrofa care era inevitabila. Care ar fi leacul la aceste adinci rele ?... Cu constiinta patrunsa de nevoile mult-incercatei patrii romine, raspundem.

Fatalitatea istorica cere, se vede, jertfe, de ingropat sub temeliile unei sanatoase cladiri de Stat. Revolutia oarba de jos s'a produs; era, cum am vazut, inevitabila; ea isi da fara crutare jertfele ei... Faca Dumnezeu sa fie jertfirea cit mai putin dureroasa !... Pentru ridicarea Rominiei la situatia si dignitatea de Stat normal european, ar trebui numaidecit acum o revolutie luminata si constienta de sus... si citi aliati devotati n'ar gasii in captivii de cari pomenim mai sus, satui de a-si calca mereu pe cuget si pe inima, de a-si jertfi zilnic, pe altarul minciunii si inichitatii, convingerile lor adinci, dragostea de adevar si de patrie !... Prinsa intre doua revolutiuni egal de intemeiate si de puternice, oligarchia despotica de strinsura, ea singura vinovata si raspunzatoare de tot dezastrul, ar fi usor ingenuchiata si funesta ei sistema pe veci abolita. Ar trebui o franca lovitura de Stat pentru realcatuirea acestuia din temelii, pe temeiul indreptatirii rationale si echitabile a producatorilor, si infrinarii speculatorilor de tot soiul. Altfel nu se mai poate liniste in tara. Cele doua factiuni se pot perinda la putere an de an, spre a decreta pe 'ntrecute fel-de-fel de paliative; raul va raminea; va coace, cu cit mai nabusit cu atit mai profund, si va isbucni periodic si din ce in ce mai grozav,pina la o statornicire adevarat sanatoasa sau la un desavirsit desastru - fiindca despotismul bizantin al oligarchiei de strinsura nu mai poate fi de suferit.

Dar pentru o lovitura de Stat, pentru o sarcina asa de eroica, ar trebui un barbat intreg, care miine sa infrunte de sus funesta sistema actuala cu aceeiasi nebiruita energie cu care o infrunta astazi de jos masele plugarilor. si este unul care ar putea-o face... El ar avea tot prestigiul cerut in asa inalte imprejurari - Regele.

Da, El ar putea... dar ar trebui sa si vrea...




1907 - Partea 1
1907- Partea 2
1907 - Partea 3


Aceasta pagina a fost accesata de 2366 ori.