Din care se vede ca metoda chinorozului nu-i atat de recenta pe cat s-ar crede

 Din care se vede ca metoda chinorozului nu-i atat de recenta pe cat s-ar crede

de Ion Luca Caragiale


Iorgu se emancipase de frate-sau Costache si locuia singur in casa unde se faceau probele, in dosul teatrului; avea un salonas si o odaie de culcare. in casa aceea se aduna regulat un cerc de strengari veseli tot unu si unu, fel de fel de tipuri. Din cercul acela au facut parte in tineretea lor o multime de oameni, cari mai tarziu au jucat un rol insemnat in tara: este destul sa citez pe cel mai mare democrat al istoriei noastre - C.A. Rosetti. in aceasta amestecatura de viitori oameni ilustri si de nulitati, de oameni de spirit si de nerozi, pe cari-i aduna si-i tinea la un loc numai dragostea de pacaleli, de ras si de veselie, se afla si un oarecare Matache Pitiriga - cantaret in dreapta la biserica Slobozia, corist la opera si actor la teatrul roman.

Tot intr-o vreme rasarea pe orizontul artei nationale o noua stea ursita sa eclipseze toata pleiada... Peste scurt timp de la aparitia ei, ajunsese obiectul unui cult public. Tanara stea monopolizase adoratia elegantilor timpului, iar pe de alta parte Iorgu monopolizase atributiile de preot al sectei. Unul dintre sectarii noului cult, un tanar boier pe atat de urat si de zevzec, pe cat era de fervent, fiind si el membru in cercul strengarilor, vine odata la Iorgu si i se marturiseste:

- Aman, Iorgule draga! sunt prapadit, nenorocit, nu mai pot trai de atata chin: sa nu ma lasi!

si-i spune ca i-a scris "persoanii" multe ravasele cu miros de odagaci, dar ca n-a avut parte de raspuns; ca este desperat si s-a hotarat s-o ispraveasca la un fel: ori sa capete o intalnire ca sa-si declare focul, ori sa-si ia adio de la lume; s-asa il roaga pe Iorgu, ca prieten si baiat de inima, sa nu-l lase si sa-i faca rost de o ocazie, pentru care tanarul va sti sa fie cu prisos recunoscator. La aceasta propunere destul de boiereasca, Iorgu, care stia toate biletele si toate staruintele uratului, ii raspunde:

- iti fac rost, dar mai intai sa dai un chef strengarilor.

Se-ntelege ca a doua seara se si infiintase cheful in salonasul lui Iorgu. sampanie din destul, si toti strengarii in par.

Ghebosul, caci era si ghebos inamoratul, gatit, pomaduit si parfumat, pana sa nu se puie la masa era si ametit de perspectiva fericirii, si acum tragea cu coada ochiului la Iorgu, asteptand semnalul - caci fericirea ii era promisa chiar pentru seara aceea... strengarii erau mai nebuni ca todeauna, iar Matache, in capul mesii, canta pe nas popeste:

"Adevar, adevar graiesc voua: putin si nu ma veti vedea si iarasi putin si ma veti vedea!"

si rasete... si chef!... Tocmai cand se-ncinsese bine toiul petrecerii, lui Matache ii vine rau, se scoala de la masa si iese afara sa ia aer... Era pan ianuarie. Mai trece putin si Iorgu ridica un toast "pentru realizarea visurilor tutulor amorezatilor"... era semnalul. Deodata se si aude in odaita de alaturi o tuse gingase nabusita:

"tine-ma, Nascatoare! Sa nu ma lasi, sfinte Pantazi!"

Iorgu deschide usa de la mijloc, pune mana in cocoasa ipochimenului, ii face vant in odaita si-nchide la loc... Peste cateva minute se aud tipetele inamoratului inauntru si usa din fund bufnind; apoi se deschide usa de la mijloc si s-arata Matache in neglige de juna cantand in falset ca o maica starita:

"...si iarasi putin si ma veti vedea!"   

inamoratul intrase in odaita, unde batea pe fereastra lumina indoioasa a zapezii de-afara si numaidecat incepuse sa-si toarne declaratia. Matache il mangaiase pe obraz, pe gat, apoi, simtind ca uratul s-apropie sa-l pupe, il umflase de par si de urechi si-i demonstrase ca nu era ce-si inchipuia. Nenorocitul a dat navala la usa din fund, care raspundea in curte, a luat-o la fuga pan zapada, pe din dosul teatrului, si s-a oprit tocmai la cafeneaua Fialcowsky numa-n gheroc si cu capul gol.

P-atunci junimea aleasa se strangea la Fialcowsky. in cafenea era lume multa imprejurul biliardului: se juca o partida interesanta. Cum a intrat tanarul nostru, toata lumea a parasit jocul si a-nceput sa bata din palme si sa se strambe de ras. Tanarul a ramas incremenit catva timp - nu-si putea inchipui sa fi transpirat asa de repede stirea despre trista-i aventura - pana i-a spus unul sa se uite-n oglinda...

Era peste tot obrazul negru stralucios ca o cizma de parada: Matache fusese uns pe maini cu chinoroz.

inamoratul nenorocit nu si-a facut seama singur de desperare - chinorozul pesemne are efect racoritor - dimpotriva a trait si inca bine, asa ca mai tarziu a ocupat multe functiuni si dignitati inalte, a trecut de mare om politic, de mare orator si mare literat... bineinteles ca mai mare decat orice a fost si a ramas pana la moarte aceea ce fusese cand cu chinorozul lui Matache.

...Cand acu cativa ani adaogam la carnetul meu sirurile de mai sus, tanarul pacalit traia inca; astazi el e mort - Dumnezeu sa-l ierte de toate versurile si de toata proza cu care a inavutit tanara noastra literatura, de toate discursurile pe cari le-a pronuntat pe rand in cele doua Camere si-n intruniri publice! - si fiindca "despre morti numai bine", iata-i numele pur si simplu: Pantazi Ghica.




 Din care se vede ca metoda chinorozului nu-i atat de recenta pe cat s-ar crede
Un creditor turbat
Quiproquo
Un LA natural
Rusine
Lupta dreapta
Bonbon
Oferta gratioasa
Revansa
Indoit lapsus
Moment de distractie
Chestie personala
Logica stransa
Exces de zel
Gluma proasta
Extemporare
Nenorocirea unei regine
Fericita improvizatie


Aceasta pagina a fost accesata de 845 ori.