Revansa
de Ion Luca Caragiale
Directia teatrului o tinea Costache Caragiale in tovarasie cu Costache Mihaileanu. Iorgu Caragiale iesise din scoala de muzica a cadetilor - adica jumatate iesise si trei sferturi fusese dat afara, pentru ca nu-nvata nimica si se tinea de farse toata vremea. La scoala de muzica era profesor un popa de regiment muscal, fugit, se zicea, din tara lui, unde fusese osandit la pierderea darului. Era un popa rau si ursuz. Odata scoate pe Iorgu la teorie si-l intreaba in cate feluri se duce o nota tinuta; Iorgu se gandeste, se scarpina-n cap si raspunde:
- Crescendo, descrescendo si ris... si ras... si ris..., si nu mai stie.
- si ras si ris ce? intreaba popa rastit si da sa-l apuce de ureche. Iorgu se fereste-n laturi si raspunde:
- si ras-popa!
Apoi i-a tras popa si crescendo si descrescendo si rinforzando, si l-a dat afara; si astfel se gasea acuma luat pe procopseala de frate-sau si de tovarasul acestuia, Costache Mihaileanu. in teatru avea camp deschis pentru instinctele sale de farsa, la cari n-a asteptat mult ca sa le dea de lucru.
intr-o seara juca directorul Mihaileanu pe un nobil cavaler ratacitor. Dupa ce-l omoara vrajmasii intr-o intalnire, fratii de arme il aduc pe nasalii, il intind pe catafalc, si amanta vine sa-l planga. Catafalcul era asezat langa fundal tocmai unde venea gaura tabloului - toate tablourile au cate o mica spartura pe unde se vede de-napoi in scena si-n public. Ce-l impinge demonul pe Iorgu? Pune un ac in varful unei nuiele, vara nuiaua pan spartura perdelii si-ncepe sa-mboldeasca pe raposatul cavaler, pe cand il jelea atata lume adunata cu veneratie imprejurul catafalcului.
S-a stins sufletul cel mai generos, s-a oprit din bataile ei inima cea mai fidela! se vaita amanta dezolata.
Iorgu ii trage cateva bolduri; raposatul sopteste:
- Ce-i asta, bre? Cine-i acolo?
S-a pierdut floarea cavalerismului! s-a frant spada cea mai nobila a mandrei Burgundii! adaoga un frate de arme.
Iorgu repeta cruda jucarie; Mihaileanu, fierband:
- Esti nebun?... Cine-i ala?... Vrei sa ma scol acuma de-aici?
Mort! mort el ! Dumnezeul meu! mort!
Iorgu cu nuielusa iar; Mihaileanu, in culmea scrasnirii:
- Cine e? sa-l ucid cand m-oi scula! Ah! m-a omorat miselul... ticalosul!
As! l-a chinuit pe raposatul pana s-a lasat perdeaua... Se scoala-n sfarsit Mihaileanu turbat, alearga pe scena, afla cine fusese miselul si-i arde lui Iorgu cu sete cateva perechi de palme de-i stramuta capriorii. Dupa aceea mai vine si celalalt director, Costache Caragiale, si-i trage altele, ca sa-i puie la loc ce-i scrantise tovarasul. Iorgu le mananca si tace.
Vine mai tarziu vremea sa se joace Don Ranudo de Colibrados, o farsa de Kotzebue, foarte comica, desi prea copilareasca. Don Ranudo e un grande d'Espana ruinat, lipit pamantului, insa tot fudul, tot tantos si plin de morga. Odata se plimba cu nobila dona de Colibrados, ligniti amandoi de foame, pan satul vasalilor lui, si-ntalneste pe unul stand pe camp la gustare. il intreaba:
Ma, taranoiule, ce faci tu acolo? taranul se-nchina pana la pamant:
Gustam si eu ceva, stapane.
Ce gustai, ma?
Niste branza, maria-ta.
Ce fel de branza? ia sa vaz si eu ce fel de branza... stii, nobila mea consoarta, ca mancarile badaranilor astora au cateodata gust bun, mai ales dupa plimbare... Ia sa-ti vaz branza, mocofane!...
taranul le da atunci o bucata din desaga lui, iar nobilii trebuiesc sa i-o smuceasca repede si s-o manance cu mare lacomie.
Costache Mihaileanu (don Ranudo) era foarte gretos: te miri din ce i se apleca; de aceea, cand avea sa manince ceva in scena, isi aducea bucatica lui de-acasa. Iorgu ii zice directorului, care uitase demult istoria cu acul:
- Nene Costache, da-mi mie sa joc pe taranul.
- Bine; ia-l.
La reprezentatie, Mihaileanu ii da o bucata frumoasa de cas sa-l aiba in desaga: Iorgu insa in scena mananca el casul si-i da in loc un cocolos de lumanare de seu cu fitil cu tot tavalit in razatura de sapun si acoperit cu praf de tibisir.
Cat era de flamand nobilul hidalgo, de muscat a muscat-o, dar n-a putut-o-nghiti branza badaranului.
Din care se vede ca metoda chinorozului nu-i atat de recenta pe cat s-ar crede
Un creditor turbat
Quiproquo
Un LA natural
Rusine
Lupta dreapta
Bonbon
Oferta gratioasa
Revansa
Indoit lapsus
Moment de distractie
Chestie personala
Logica stransa
Exces de zel
Gluma proasta
Extemporare
Nenorocirea unei regine
Fericita improvizatie
Aceasta pagina a fost accesata de 2009 ori.
