O noapte furtunoasa - Actul I - Scena VI

O noapte furtunoasa - Actul I - Scena VI

de Ion Luca Caragiale


SCENA VI
Spiridon, Zita intra agitata

Zita: Auzi mizerabilul! sa se-ntinza pana-ntr-atata ca sa-mi faca un afront.

Spiridon: Dumneata esti, cocoana Zito? Bine ca venisi. Eu n-am putut sa viu. Mi-era frica sa nu ma spuie nea Chiriac lui jupanul, ca am umblat noaptea pe drum...

Zita: (repede) Ei! L-ai gasit? I-ai vorbit? I-ai dat? I-ai spus?

Spiridon: Da, cocoana.

Zita: Ce-a zis?

Spiridon: "Mersi!"

Zita: si tu ce i-ai spus?

Spiridon: "Pentru putin."

Zita: Nu i-ai spus cum ti-am zis eu?

Spiridon: Ba da, l-am luat sa-i arat casa.

Zita: Nu mai trebuia sa-i arati nimic, ca-i scrisesem eu in bilet unde sa vie.

Spiridon: Asa mi-a zis, sa-i arat casa, ca sa mearga la sigur... Dar cand sa ies de pa maidan cu dumnealui, tocmai trecea jupanul de la vale; am lasat pe persoana in chestine sa m-astepte pe maidan si eu am sarit peste uluci prin fundul curtii, ca mi-era frica sa nu dea jupanul cu ochii de mine, ori sa vie acasa si sa nu ma gaseasca.

Zita: Prostule! Nu stii ca nenea e de rond la noapte? Nu mai da pe-acasa pana la ziua.


Spiridon: Dar daca ma gasea pe ulita, plateai dumneata pielea mea?

Zita: Ei! si zi persoana in chestiune asteapta pe maidan?

Spiridon: Da, si mi-a dat si biletul asta ca sa ti-l aduc.

Zita: (luand biletul) si nu mi-l dai mai curand! Adu sa vaz. (merge la o parte si citeste.) "Angel radios! De cand te-am vazut intaiasi data pentru prima oara, mi-am pierdut uzul ratiunii... (isi comprima palpitatiile.) Te iubesc la nemurire, Je vous aime et vous adore: que pretendez-vous encore? Inima-mi palpita de amoare. Sunt intr-o pozitiune pitoreasca si mizericordioasa si sufar peste poate. O da! Tu esti aurora sublima, care deschide bolta azurie intr-o adoratiune poetica infinita de suspine misterioase, pline de reverie si inspiratiune, care m-a facut pentru ca sa-si fac aci anexata poezie:

"Esti un crin plin de candoare, esti o fragila zambila,
Esti o roza parfumata, esti o tanara lalea!
Un poet nebun si tandru te adora, ah! copila!
De a lui pozitiune turmentata fie-ti mila;
Te iubesc la nemurire si iti dedic lira mea!
Al tau pentru o eternitate si per toujours."

(Foarte aprinsa, isi face vant cu scrisoarea si se plimba repede.)

Spiridoane baiete, du-te, du-te iute; te asteapta siguralmente... du-te... spune-i sa astepte, viu si eu dupa tine numaidecat, numai sa vorbesc cevasilea cu tatica.

Spiridon: Nu pot, cocoana, sa ma duc, pana nu mi-o da voie ori nea Chiriac, ori cocoana.

Zita: Unde-i Chiriac?

Spiridon: Nu stiu, pan curte.

Zita: Dar tata?

Spiridon: Lucreaza dincolo. (Zita porneste spre usa din stanga, cand usa se deschide si Veta intra.) Iacata-i cocoana.


O noapte furtunoasa - Actul I - Scena I
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena II
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena III
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena IV
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena V
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena VI
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena VII
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena VIII
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena IX
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena I
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena II
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena III
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena IV
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena V
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena VI
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena VII
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena VIII
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena IX


Aceasta pagina a fost accesata de 2649 ori.