O noapte furtunoasa - Actul II - Scena II

O noapte furtunoasa - Actul II - Scena II

de Ion Luca Caragiale

SCENA II
Veta si Rica Venturiano, apoi Jupan Dumitrache si Ipingescu de afara

Rica: (intra, se opreste pe prag, vede pe Veta in spate, rasufla din adanc, pune mana la inima si inainteaza in varful degetelor pana la spatele scaunului ei; cade in genunchi si incepe cu putere) Angel radios!

Veta: (da un tipat, se scoala si fuge in partea ceailalta a scenii facandu-si cruce si scuipandu-si in san) A!

Rica: (intorcandu-se in genunchi spre partea unde a fugit ea) Angel radios! Precum am avut onoarea a va comunica in precedenta mea epistola, de cand te-am vazut intaiasi data pentru prima oara mi-am pierdut uzul ratiunii; da! Sunt nebun...

Veta: Nebun! (strigand.) Sariti, Chiriac! Spiridoane!

Rica: Nu striga, madam, (se taraste un pas in genunchi) fii mizericordioasa! Sunt nebun de amor; da, fruntea mea imi arde, tamplele-mi se bat, sufer peste poate, parca sunt turbat.

Veta: Turbat?... Domnule, spune-mi degrab', c-aminteri, strig: cine esti, ce poftesti, ce cauti pe vremea asta in casele oamenilor?

Rica: (se ridica si se apropie de dansa taindu-i drumul) Cine sunt? Ma intrebi cine sunt? Sunt un june tanar si neferic, care sufere peste poate si iubeste la nemurire.

Veta: Ei! s-apoi? Ce-mi pasa mie! (dupa o mica reflectie.) Vai de mine! asta e vun pungas: a aflat ca nu-i dumnealui acasa si umbla sa ne pungaseasca. (tare strigand.) Chiriac! Spiridoane! Sariti! Hotii!

Rica: (cu mainile rugatoare) Nu striga! Nu striga! Fii mizericordioasa; aibi pietate! M-ai intrebat sa-ti spui cine sunt, ti-am spus. Ma intrebi sa-ti spui ce caut... Ingrato! Nu mi-ai scris chiar tu insuti in original?

Veta: Eu?

Rica: Da! (se ridica.) Nu mi-ai scris sa intru fara grija dupa zece ceasuri la numarul 9, strada Catilina, cand oi vedea la fereastr ca se micsoreaza lampa? Iata-ma. M-am transportat la localitate pentru ca sa-ti repet ca te iubesc precum iubeste sclavul lumina si orbul libertatea.

Veta: Adevarat, domnule, parol ca esti nebun. Visezi; ti-am scris eu dumitale vreo scrisoare? Auzi obraznicie! stii dumneata cu cine vorbesti?

Rica: Cum sa nu stiu? in van te aperi. si tu ma iubesti pe mine, nu mai umbla cu mofturi. Te-am vazut d-atunci seara de la "Iunion"...

Veta: De la "Iunion"? (cauta cu gandul.)

Rica: Da; chiar de atunci seara, cand privirile noastre s-au intalnit, am citit in ochii tai cei sublimi ca si tu corespunzi la amoarea mea. M-am luat dupa tine chiar in seara aceea pana la Stabiliment. Simtisem ca mitocanul de cumnatu-tau ma mirosise, stia ca ma tiu dupa voi; si, abandonandu-ma curajul de a mai intra intr-o strada fara lampe gazoase, m-am intors indarat, pentru ca-mi era frica sa nu pat vun conflict cu mitocanul. Alaltaieri seara, amoarea mi-a inspirat curaj; m-am tinut dupa voi pana in aceasta suburbie, in coltul stradei; dar cand sa-ti vaz justaminte adresa, mi-a taiat drumul niste caini. Cand am aflat ca sezi pe aci, te-am curtat la nemurire si m-am informat prin baiatul de la cherestegeria lui cumnatu-tau cum stai cu familia ta. Am aflat ca acum esti libera, ti-am scris prima mea epistola intr-un moment de inspiratiune, ai primit-o, mi-ai raspuns sa viu, si am venit... pentru ca sa-ti repet ca: (cade iar in genunchi) nu, orice s-ar zice si orice s-ar face, eu voi sustinea, sus si tare, ca tu esti aurora, care deschide bolta instelata intr-o adoratie poetica, plina de... (urmeaza declaratia foarte iute pana ce-l intrerupe Veta.)

Veta: (a ascultat cu mult interes toata tirada lui Rica si-l intrerupe izbucnind de ras) Ha! Ha! Ha! Acu inteleg eu tot! Ha! Ha! Ha!

Rica: Razi, razi, ingrato, de amoarea mea?

Veta: Da' cum, Doamne iarta-ma! Sa nu raz?... Vezi bine ca raz. Apoi stii dumneata cu cine vorbesti?... Ma cunosti?... stii bine cine sunt?

Rica: Cum sa nu stiu! Tu esti angelul visurilor mele, tu esti steaua, pot pentru ca sa zic chiar luceafarul, care straluceste sublim in noaptea tenebroasa a existentii mele, tu esti...

Veta: (care trece la lampa, i mareste focul si se pune cu chipul in bataia luminii) Zau? Ia uite-te bine! (rade.)

Rica: (foarte incurcat, se scoala de jos si se da inapoi impiedicandu-se) Madam! Sa am pardon! Scuzati! Cocoana! Considerand ca... adica, vreau sa zic, respectul... pardon... sub pretext ca si pe motivul... scuzati... pardon...

Veta: (razand) Bine, pardonul ca pardonul, dar te rog, daca tii la pielea dumitale, sa te duci mai degraba, sa iesi curand din casa asta, ca, Doamne fereste! De te-o calca aici barbatu-meu (accentuand) mitocanul... De!...

Rica: Scuzati... pardon...

Veta: Apoi zau nu stiu ce s-o mai alege de dumneata. Barbatu-meu sufere grozav de gelozie si e in stare a fi capabil sa te omoare.

Rica: (speriat) Sa ma omoare!

Veta: Deja alaltaieri seara ai avut noroc de ti-a taiat drumul cainii si nu te-a lasat sa intri in ulita noastra. Aminteri, dumnealui s-a suit repede sus, a desteptat pe Chiriac...

Rica: Chiriac!

Veta: Da, tejghetarul nostru, si au iesit amandoi, unul pe maidan si altul pe la poarta ca sa te prinza in ulita. inca Chiriac luase si levorverul; dar pana sa iasa ei, dumneata fugisesi...

Rica: (ingrijat) Levorverul!... Madam, va rog binevoiti a-mi da drumul d-aici de urgenta...

Veta: Ei! stii ca-mi place! Ce! Te tiu eu? Du-te, usa-i deschisa; du-te repede, si baga de seama la poarta sa nu dai piept in piept cu dumnealui, ca de-acum incolo trebuie sa se intoarca acasa. Apuca pe maidan si iesi devale spre Antim. Baga de seama sa nu te intalnesti cu barbatu-meu, ca te cunoaste, si cum te-o vedea, zau! Te umfla.

Rica: Ma umfla!... (vrea sa plece, apoi sta si se intoarce.) Cocoana, esti o dama venerabila; profit de ocaziune, spre a va ruga (cu multa volubilitate) sa primiti asigurarea inaltei stime si profundului respect, cu care am onoare a fi al domniei-voastre prea supus si prea plecat, Rica Venturiano, arhivar la judecatoria de pace circumscriptia de galben, poet liric, colaboratore la ziarul "Vocea Patriotului National", publicit si studinte in drept...

Veta: in drept, in stramb, ce-mi pasa mie! Du-te odata, ori ti s-a facut pesemne de vun conflict...

Rica: Nu, madam, nu; eu sunt june cu educatie, nu voi sa pat nici un conflict!

Veta: Apoi, atunci du-te! Ce mai stai?

Rica: Ma duc; scuzati, pardon, bonsoar!

Veta: 'Aide! (vrea sa-l conduca pana la usa; cand vrea sa deschiza usa ca sa-i dea drumul, s-aude glasul lui jupan Dumitrache in curte. - Rica si Veta coboara inspaimantati.)

Jupan Dumitrache: (afara in curte) iti spui ca i-am vazut eu capul pe fereastra. E aici in casa. Chiriac! Spiridoane!

Veta: (ingrozita) Muziu! Domnule! M-ai nenorocit, si dumitale atata ti-a fost! Fugi, fugi, ca te omoara!

Rica: Aoleo! (se repede sa fuga pe usa.)

Veta: (oprindu-l) Nu p-acolo!

Jupan Dumitrache: (d-afara) Daca nu i-o ajunge ce i-oi da eu moftangiului, sa-mi tai mie favuridele!

Ipingescu: (tot d-afara) Rezon! (se aud pasi repezi suind scarile.)

Rica: (desperat) Madam, cocoana! Ai mizericordie de un june roman in primavara existentii sale! De-abia douazeci si cince de roze si jumatate innumar, douazeci si sase le implinesc tocmai la sfantul Andrei... Scapa-ma!

Veta: Da... dar pe unde? A! Pe fereastra asta; iesi curand, treci binisor pe schele la stanga, lasa-te pe scara in capatul binalii; jos e o portita scurta, care da in maidan... Fugi iute!...

Rica: (iese pe fereastra, se loveste cu capul de zid si-si turteste palaria) Pardon!... Scuzati!... Bonsoar! (dispare pe fereastra, pasii se apropie.)


O noapte furtunoasa - Actul I - Scena I
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena II
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena III
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena IV
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena V
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena VI
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena VII
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena VIII
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena IX
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena I
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena II
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena III
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena IV
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena V
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena VI
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena VII
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena VIII
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena IX


Aceasta pagina a fost accesata de 9543 ori.