O noapte furtunoasa - Actul II - Scena I

O noapte furtunoasa - Actul II - Scena I

de Ion Luca Caragiale

ACTUL II
(Aceeasi odaie. O lampa cu gaz arde pe masa)
SCENA I
Veta, Chiriac

Veta: Du-te, puiule, du-te; fii cuminte, sunt aproape de unsprezece... Cine stie? Vine fara veste!

Chiriac: As! Mai are doua ceasuri bune de alergat; nu poate veni asa degrab'.

Veta: De unde stii ce se-ntampla? Paza buna trece primejdia rea.

Chiriac: N-ai grija, draga, cand iti spui eu ca nu vine; are sa mearga pana la Cotroceni, ce te gandesti? Nu-l stii pe el ca umbla agalea?...

Veta: Bine, dar as vrea si eu sa ma culc; zau, sunt obosita grozav. stii tu ca de ieri seara de cand ne-am certat, pana acum n-am inchis ochii?

Chiriac: Ei! D-apoi eu i-am inchis!

Veta: Tocmai d-aia; saruta-ma inca o data si du-te si tu de te culca. Maine ai sa iesi la ezircit; ai uitat ca trebuie sa te scoli pana-n ziua?

Chiriac: Bine zici! Cum sa uit, se poate? Maine trebuie sa ma scol la patru ceasuri. Are sa vie gornistul, sa mergem sa luam doi oameni din companie, ca sa ridicam pe Tache pantofarul de la Sfantul Lefterie.

Veta: Apoi mi-a spus lelita Safta, ca-i bolnav de lingoare.

Chiriac: Ce treaba am eu cu boala lui? Ce, eu sunt bolnav? Nu ma priveste pe mine. il am pe lista, trebuie sa se prezante la ezircit.

Veta: (tresarind, ca cum ar fi auzit ceva) Ia taci! (asculta.) Mi s-a parut ca umbla cineva pe portita. 'Aide, Chiriac, saruta-ma si du-te.


Chiriac: (o saruta)
Maine seara nu te mai duci la "Iunion"?

Veta: Nu, nu mai ma duc fara tine... Dar tu... nu uiti ce mi-ai fagaduit, - n-o sa ma mai necajesti niciodata?

Chiriac: Niciodata. (o saruta, o strange-n brate si pleaca.) Bonsoar. (se mai intoarce spre a repeta jocul si iese in stanga planul din fund.)

Veta: (singura, fredoneaza incet, coborand la masa)
"intr-un moment de fericire,
Stelele s-au umplut de dor
si, printr-o perla de iubire,
Mi-au revarsat raze lor."

(fredoneaza din ce in ce mai incet.) Trebuie sa fie trecute de unsprezece... Sa ma culc... Ce obosita sunt! Nu mai pot... (sade langa masa, deschide albumul si da de portretul lui Chiriac.) Ah! Ah! Chiriac! (fredoneaza intaia strofa din "Portretul" de d. G. Sion.)

"Cand ore de-ntristare vor turbura vreodata
Frumoasa-ti inimioara, tu vei portretul meu,
si crede ca eu sufer cu tine deodata,
si c-amandoi atuncea compatimim mereu."


(Urmeaza mai incet; micsoreaza lumina lampii de tot si incepe a se pregati de culcare. - Usa din fund se deschide incet in vremea asta, si se arata Rica Venturiano; odaia este foarte slab luminata de flacara inchisa a lampii.) a


O noapte furtunoasa - Actul I - Scena I
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena II
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena III
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena IV
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena V
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena VI
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena VII
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena VIII
O noapte furtunoasa - Actul I - Scena IX
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena I
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena II
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena III
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena IV
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena V
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena VI
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena VII
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena VIII
O noapte furtunoasa - Actul II - Scena IX


Aceasta pagina a fost accesata de 1718 ori.