Abu-Hasan - Partea 4

Abu-Hasan - Partea 4

de Ion Luca Caragiale


Stirea despre intamplarea lui Abu-Hasan s-a raspandit indata in tot Bagdadul. Fiindca era din fire om cu inima deschisa si cu vorbele lui prietenoase si cu glumele lui bine potrivite imprastia veselie oriunde se afla, califul nu se mai putea desparti de el si la fiece petrecere trebuia sa-l aiba alaturi; uneori il lua chiar la sotia sa Zobeide, careia ii povestise toata istoria. Domnita aceea, care facea mult haz de Abu-Hasan, a luat seama de mai multe ori ca de cate ori venea la ea califul cu prietenul lui, prietenul tragea mereu cu coada ochiului la una din roabele ei, pe care o chema Vraja inimii, si astfel Zobeide s-a hotarat sa-i spuna odata califului, cand erau singuri:

- Iubite stapane, eu am luat seama ca de cate ori vine Abu-Hasan nu-si mai ia ochii de la Vraja, si ea, cum il vede, se zapaceste de nu mai stie ce face; stii ca eu tiu la fata asta cum si maria-ta tii la Abu-Hasan. Ce zici? N-ar fi bine sa-i casatorim?

- Draga mea - a raspuns califul - imi pare foarte bine ca mi-ai adus aminte; eu chiar i-am fost fagaduit prietenului Abu-Hasan sa-l capatuiesc, sa-i gasesc o femeie pe placul lui, si atat mai bine ca s-a nimerit sa si-o gaseasca el singur... Pana sa ispraveasca bine califul iata-i intrand amandoi, Abu-Hasan si Vraja inimii.

Abu-Hasan, auzind ce pusese la cale stapanul lui preaiubit, a cazut in genunchi si a zis:

- Nu puteam primi o sotie mai scumpa din mai binecuvantate maini; dar oare pot nadajdui ca are sa se invoiasca si Vraja?

- Tu ce zici?? a intrebat-o Zobeida pe fata.

Fata n-a stiut raspunde nimic; numai s-a rosit pana-n varful urechilor si cu mainile la san si-a aplecat fruntea, ceea ce arata mai bine ca oricate vorbe frumoase ca si ea e fericita sa se supuna la ce hotarase preaiubita ei stapana.

Nunta s-a facut indata la palat dupa care multe zile au urmat petreceri pline de veselie, iar apoi insurateii au fost lasati sa se bucure in pace de dragostea lor.

Abu-Hasan si sotia sa intr-adevar se iubeau foarte, si afara de orele cand trebuia sa se infatiseze inaintea califului si a Zobeidei, tot timpul si-o petreceau nedezlipiti unul de altul. Adevarul e ca Vraja inimii avea toate darurile cu care sa poata robi pe Abu-Hasan; nu numai ca era frumoasa, dar, dupa dorinta lui, stia sa-l inveseleasca serile, la masa, tinea una cu el si la glume si la bardaca.

Asa, au trait ei amandoi impreuna cuminti, veseli si fericiti sub ocrotirea stralucitului calif Harun-al-Rasid si a minunatei Zobeide, pana la adanci batranete.




Abu-Hasan - Partea 1
Abu-Hasan - Partea 2
Abu-Hasan - Partea 3
Abu-Hasan - Partea 4


Aceasta pagina a fost accesata de 1044 ori.