Smarandita - partea 3

Smarandita - partea 3

de Ion Luca Caragiale


Murgana vine acasa mugind cu botul intins in aerul racoros si mirositor al serii si pare ca cere copaita ei cu tainul de malai macinat de-adineaori, cald ca laptele, si galben ca aurul, si marunt de juri ca-i dat prin sita de matase, macinat boiereste, cum numai la moara lui mos Tanase se poate macina.

Ca are patru pietre si te intreaba, cand vii cu sacul incarcat cu porumb de plesneste:
- Cum vrei sa ti-l macin? mocaneste, taraneste, negustoreste ori boiereste?

si daca zici boiereste, apoi lasa-l pe mos Tanase: odata strange surubul uns cu sapun, si sterge si unge fusul cu seu de capra, si scutura bine piatra, si potriveste apa mai domoala ori mai iute, cum e tocmai potrivita, la scocul al doilea, si numai incepe sa curga bogatia pe jghiabul de scandura lustruita in galeata pantecoasa, de ti-e mai mare dragul sa vezi si sa mirosi si-ti vine sa zici:
- Bogata si mandra tara!

Murgana a sosit si sta la poarta mugind plangator, prelung, lenes, ca copilul somnoros cand vrea sa zica:
- Mama, mamuca, mi-e foame!

Smarandita vine incet stergandu-si ochii negri cu sor- tul alb, cusut cu flori maruntele de jur imprejur peste tot.

Mama Ilinca sare sa deschida portita si Murgana da navala la copaia gata cu atata galbenet inauntru, si Smaranda intra si ea si zice:
- Mama, batranico! ti-era dor de mine? si o umfla plansul cu hohot.
-Ce e, mama? Vai de mine! Ce plangi?
- Nu plang, mama... ti s-a parut, mamuco draga.. Iaca vezi, acuma raz... Am fost o nebuna... M-am gandit... m-am gandit... la tata,

si Smarandita se porni pe ras ca copilul nebun, vesel si fericit, care nu stie inca sa-si posomorasca fruntea curata si senina, sa-si incrunte sprancenele balane si sa- si muste buzele trandafirii, facute toate intr-adins parca spre a rade si a inveseli pe mama batrana, cum inveseles te raza calda a soarelui campia roditoare. Smarandita radea acuma, dar mama ei Ilinca nu radea; ea isi intorsese privirile de la copila ei; ea nu vrea sa se mai uite, sa priveasca, sa vaza pe copila ei. ii era teama, ii era frica, ii era mila si o durea vazand pe aceasta copila draga ca plange, ca sufera, pe aceasta copila, care era singura ei multumire, singura ei fericire, singurul ei noroc pe acest pamant, dupa nenorocirile prin care trecuse, dupa atatea si-atatea suferinte mari, groaznice, dupa atata nefericire infioratoare, infricosata, care o lovise fara crutare.

A! Ea isi aducea aminte acum iar prin cate trecuse, prin ce dureri scrasnitoare, si parca voia sa goneasca departe-departe gandurile negre si-ntunecate ca bezna adanca a unei nopti fara nici o raza de lumina;ea vrea parca sa stinga de tot-de tot amintirea trecutului ei, ca sa nu-si mai tulbure fericirea blanda care-i alinase sufletul ei chinuit, mahnit, zdrobit. Smarandita, fiica Ilinchii, asta era totul in lume pentru Ilinca, mama Smaranditii.

Se gandea ca aceasta copila, bucatica rupta din soare, care dimineata se desteapta cantand cu glasul ei de zana ii sta imprejur si-i lumineaza zilele ei vestejite si ofilite, care seara adoarme ca un copil de tata pe prispa de pamant in poala mamuchii sub mangaierile mainilor ei batrane, fara sa poata afla vreodata cum s-a ispravit basmul ce-i povesteste mamuca - cine a biruit: Fat-Frumos ori Zmeul? si a putut Fat-frumos sa deschiza lacatul de aur si de diamant al palatului de clestar cu iarba fiarelor, pe care i-a dat-o Zana-zorilor a buna si miloasa, si sa scape pe fata imparatului?... si a gasit floarea care, pana sa clipesti o data, mugureste, imboboceste, infloreste si se scutura, ca s-o destepte pe fata?... si a descoperit izvorul cu apa vie de soare nevazut, de jivine neatins, de suflet muritor negustat, cu care sa-si vindece setea pe care i-a turnat-o in inima sageata otravita cu bale necurate ale Zmeului, pana sa se apuce la tranta dreapta voiniceste? Se gandea ca aceasta copila este copila ei si a lui Mitran...

Mitran! Doamne! doamne! si cum se gandea la el, isi intoarse fara sa vrea privirile catre Smarandita, care-n adevar acuma radea din toata inima.
- Vezi, mamuca buna, vezi? iacata, raz; iacata, nu mai plang.
- Sa nu mai plangi, mama, zise Ilinca mangaind-o frumos si domol si pe obrajii ei rumeni, si pe ochii ei negri, si pe parul ei plavit. Vino de stai colea sa-ti spuie mama un basm, un basm mandru.
- Tot cu Fat-Frumos si Ileana, mamuca?
- Nu, mama draga; am sa-ti spui asta-seara un basm care n-o sa te lase s-adormi; n-as fi vrut sa ti-l spui, ca sa nu-ti intristez si sa-ti posomorasc sufletelul tau tinerel, dar m-am gandit ca de! sunt batrana, si n-ai auzit si tu la biserica pe mos popa cum citeste la carte ca omu-i ca iarba, zilele lui ca iarba campului! poate maine-poimaine sa mor...
- Mamuca! Nu vreau! Nu vreau eu sa mori.
- Ei! mama, tu esti tanara, tu nu stii: fiecare trebuie sa-si faca randul.
- Mamulica draga...
- si de-aia, m-am hotarat ca trebuie sa-ti spui odata ce ma arde pe suflet, trebuie sa stii si tu. Nu se poate sa ma duc langa tatal tau fara sa stii si tu basmul meu.
- Spune, mama draga, te ascult, si-ti fagaduiesc ca asta-seara n-am sa mai adorm, macar sa stiu de bine ca m-apuca sfantul soare aici pe prispa cu capul in poala ta.

Smarandita aduse din odaita lor de culcare o perna si o rogojina, o aseza pe prispa, pe dasupra rogojinii puse un plocat, peste plocat o scoarta, pe urma o velinta, si pe dasupra un chilim, chilimul cel frumos si mandru, pe care au vrut sa-l cumpere atatia boieri mari, dar mama Ilinca n-a vrut:
- Chilimul asta nu-l avem de vanzare, boierule; l-am facut de zestre fetii.

si dupa ce a asternut bine Smarandita, un asternut moale ca intr-un cuib cald, zice:
- Mamuco, aide si spune, nu mai pot de nerabdare sa te ascult.
- Aide, mama draga, sa-ncep sa-ti spui.

Ilinca se aseza pe asternut si copila se culca cu capul in poala mamii ei iubite.

Se innoptase d-a binelea si printre varfurile salcamilor de pe dealul din fata se vedea luna plina, care se ridica incet-incet aruncand o lumina de parca erau valuri de diamant topit. Noaptea era senina, dulce, blanda si plina de imbatatorul miros al salcamilor pe care-l purta un vantisor linistit pe aripele lui stravezii din varful dealului peste toata valea adormita, cufundata in somn linistit, adanc, binefacator.




Smarandita - partea 1
Smarandita - partea 2
Smarandita - partea 3
Smarandita - partea 4
Smarandita - partea 5


Aceasta pagina a fost accesata de 903 ori.