O scrisoare pierduta - Actul II

O scrisoare pierduta - Actul II

de Ion Luca Caragiale


ACTUL II

(Acelasi salon)


Scena I

Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu stau imprejurul unei mese rotunde, studiand listele electorale; fiecare are cate un creion in mana

Branzovenescu: saizeci si noua cu rosu, buni... unsprece cu albastru... ai lor...

Farfuridi: Doisprezece...

Trahanache: Ai putintica rabdare... unu, doi, cinci... sapte... zece... unsprezece.

Farfuridi: Doisprezece...

Trahanache: Cu Ienache Siripeanu.

Branzovenescu: Nici nu mai are drept de vot, de cand si-a maritat fata... Nu i-a dat casele de zestre? Ei? Daca voteaza, merge la puscarie onorabilul.

Trahanache: Ai putintica rabdare... Da' daca-l putem aduce sa voteze cu noi?

Farfuridi: Alta vorba... Sa voteze cu noi, e usor; are procesul cu epitropia bisericii, saptamana viitoare... dar sa voteze cu noi? Adica cum sa voteze cu noi?...

Branzovenescu: Adica cum sa voteze cu noi?

Trahanache: Sa voteze cu noi.

Branzovenescu: Nu pricepi, neica Zahario, vorba noastra? Adica noi, partidul nostru, pentru cine votam noi, pentru cine lucram noi? Noi inca nu stim...

Trahanache: Ma rog, aveti putintica...

Farfuridi: Nu stim...

Trahanache: Ma rog, aveti...

Farfuridi: Ba eu merg si mai departe si zic, cum ziceam lui amicul meu Branzovenescu: ma tem de tradare...

Trahanache: Cum de tradare?

Branzovenescu: De-aia noi astazi cand am mirosit ceva cumva...

Farfuridi: Ceva cumva...

Trahanache: Ceva cumva?

Branzovenescu: Daca e ceva la mijloc...

Farfuridi: Ceva la mijloc...

Trahanache: Ceva la mijloc?

Farfuridi: Da, asa, daca e tradare, adica daca o cer interesele partidului, fie!

Branzovenescu: Dar cel putin s-o stim si noi! (Trahanache vrea sa-i intrerupa, fara sa izbuteasca)

Farfuridi: Pentru ca eu am zis-o cu strabunii nostri, cu Mircea cel Batran si cu Vlad tepes, neica Zahario: imi place tradarea, dar...

Trahanache: Ma rog, ai putintica...

Branzovenescu: Ce rabdare, neica Zahario! Nu mai e vreme de asa lucru... Asta-seara e intrunire?

Farfuridi: Maine incepe alegerea?

Trahanache: Da...

Farfuridi: Ei! pentru cine votam?

Branzovenescu: Pentru cine votam?

Trahanache: Aveti putintica rabdare! Pentru cine ati mai votat si pana acuma?

Branzovenescu: Nu inteleg.

Farfuridi: Nici eu.

Trahanache: Ma rog, ia sa ne talmacim noi putintel...

Farfuridi: Sa ne talmacim, da, sa ne talmacim, asta o cerem si noi.

Trahanache: Ce sunteti d-voastra, ma rog? Vagabonti de pe ulita? nu... Zavragii? nu... Cauzasi? nu... D-voastra, adica noi, suntem cetateni, domnule, suntem onorabili... Mai ales noi suntem stalpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului scolar, ai Comitetului pentru statuia lui Traian, ai Comitiului agricol si etetera. Noi votam pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul intreg... pentru ca de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru...

Branzovenescu: Asa e...

Farfuridi: Asa e, dar...

Trahanache: Dar ce? Numele candidatului poate sa fie al meu, al d-tale, ori al d-sale, dupa cum cer enteresurile partidului. Din moment in moment asteptam sa-l stim... Prefectul trebuie sa vie; nu-l asteptam sa vie de la telegraf? Nu bate telegraful?... Bate; ce treaba alta are? Poate ca acuma cand noi vorbim, poate sa fi si sosit numele... pe sarma, stimabile... Da, pe sarma, ce crezi d-ta?

Farfuridi: Toate bune si frumoase cum le talmacesti d-ta, neica Zahario, dar noua... noua ni e frica de tradare...

Branzovenescu: Nu din partea d-tale...

Farfuridi: Nu din a d-tale...

Trahanache: Da' din a cui?

Farfuridi: Din a cui, din a cui? stii d-ta din a cui...

Trahanache: Sa n-am parte de Joitica, daca stiu.

Branzovenescu: Ei, stimabile, prea te faci chinez, da-mi voie...

Farfuridi: stii ce, venerabile neica Zahario, ia sa dam noi mai bine cartile pe fata.

Trahanache: Da-le, neica, sa vedem.

Farfuridi: ti-am spus ca mi-e frica de tradare... Ei?

Branzovenescu: Ei?

Trahanache: Ei?

Farfuridi: Ei? ni-e frica din partea amicului.

Trahanache: Care amic?

Branzovenescu: Care amic, care amic? stii d-ta...

Trahanache: Sa n-am parte de Joitica, daca stiu.

Farfuridi: Iar te faci chinez...

Trahanache: Zau nu...

Farfuridi: Din partea amicului... Fanica...

Trahanache (surprins) : Ce?

Branzovenescu: Din partea prefectului.

Trahanache (incruntat) : Cum?

Farfuridi (scurt) : Noua ni-e frica... de! ca-si da coatele cu Catavencu...

Trahanache (urmeaza jocul crescendo) : Cu Catavencu?

Farfuridi: Cu moftologul...

Branzovenescu: Cu nifilistul...

Trahanache (de-abia stapanindu-si indignarea) : Cu Catavencu? tradare? Fanica tradator! Ei bravos! Ei! asta mi-a placut! Ei! nu m-asteptam! Ei! ne-am procopsit!

Farfuridi: De! noi...

Branzovenescu: Ce ne-am zis...?

Trahanache (biruit din ce in ce mai mult de indignare) : Ai putintica rabdare, stimabile. Nu dau voie nimanui sa-si permita, ma-ntelegi, sa banuiasca macar catusi de putin pe Fanica. Pentru mine, stimabile, ma-ntelegi, sa vie cineva sa-mi banuiasca nevasta, pe Joitica...

Branzovenescu: Pe coana Joitica, onorabile...

Farfuridi: imi pare rau, neica Zahario, noi nu...

Trahanache (si mai indignat) : Ai putintica rabdare... zic: pentru mine sa vie cineva sa banuiasca pe Joitica, ori pe amicul Fanica, totuna e... E un om cu care nu traiesc de ieri de alaltaieri, traiesc de opt ani, o jumatate de an dupa ce m-am insurat a doua oara. De opt ani traim impreuna ca fratii, si nici un minut n-am gasit la omul asta macar atitica rau... Credeti d-voastra ca ar fi ramas el prefect aici si nu s-ar fi dus director la Bucuresti, daca nu staruiam eu si cu Joitica... si la dreptul vorbind, Joitica a staruit mai mult...

Farfuridi: Ei! se-ntelege, damele sunt mai ambitioase...

Trahanache (si mai indignat) : Ai putintica rabdare... Nu de ambit ca ni era prieten, - pentru enteresul partidului. Cine altul ar fi putut fi prefect al nostru?

Farfuridi: S-ar mai fi gasit, poate.

Trahanache: Sa-mi dai voie sa nu te crez. Un om endepandent, care a facut servicii partidului, judetului, tarii... si mie, ca amic, mi-a facut si-mi face servicii, da!... si sa veniti d-voastra, tot din partid (cu ton de mustrare aspra) si sa banuiti ca... sa va pronuntati cu astfel de cuvinte neparlamentare... imi pare rau...

Branzovenescu: in sfarsit, noi...

Trahanache: Ai putintica rabdare... imi pare rau... (indignat rau de tot.) Care va sa zica unde nu intelegeti d-voastra politica, hop! numaidecat tradare! Ne-am procopsit! Ce sotietate! Adevarat, bine zice fiu-meu de la facultate: unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are. (in culmea indignarii.) Tradare! Bravos! Fanica tradator! Frumos! (pleaca.) Salutare! salutare, stimabile! (iese foarte tulburat prin fund.)



Scena II

Farfuridi, Branzovenescu stau un minut privind unul la altul

Farfuridi: Ei!... ti-a placut venerabilul?

Branzovenescu: E tare... tare de tot... Solid barbat! Nu-i dam de rostul secretului. Trebuie sa mai asteptam.

Farfuridi: Sa mai asteptam? Pana cand sa mai asteptam?... Deseara, la sfarsitul intrunirii, parca-l vaz pe venerabilul ca se scoala si trage clopotelul: Stimabililor, aveti putintica rabdare:

Candidatul Comitetului nostru este onor. d. Nae Catavencu...

Branzovenescu: Moftologul!

Farfuridi: Nifilistul! - si bravo-n sus, si bravo-n jos, si maine si poimaine, nenea Ghita politaiul alearga, pana-i iese limba de un cot si ti-l toarna pe d. Catavencu, care ne-a injurat si ne-a batjocorit de atata vreme pe toate tonurile, deputat la colegiul II... si noi... sa stam cu mainile in san ?... peste poate!...

Branzovenescu: Ce-o sa faci? Te joci cu puterea?

Farfuridi: Ce sa fac?... Batem o depesa la Bucuresti, la Comitetul central, la minister, la gazete, scurt si cuprinzator: (batand cu pumnul drept in palma stanga, ca un telegrafist pe aparatul lui, sacadat, tot textul-proiect al depesii) Tradare! Prefectul si oamenii lui tradeaza partidul pentru nifilistul Catavencu, pe care vor sa-l aleaga la colegiul II... tradare! tradare! de trei ori tradare!

Branzovenescu (scurt) : E tare! prea tare! n-o iscalesc.

Farfuridi (cu tarie, impunator) : Trebuie sa ai curaj ca mine! trebuie s-o iscalesti: o dam anonima!

Branzovenescu: Asa da, o iscalesc!

Farfuridi: O iscalim: Mai multi membri ai partidului...

Branzovenescu: Da' daca ne cunoaste slova la telegraf?

Farfuridi: Punem pe altcineva s-o scrie.

Branzovenescu: Pe cine?

Farfuridi: Trebuie sa gasim pe cineva sa ni-o dea la telegraf! Aide, Branzovenescule.

Branzovenescu: Numai sa nu patim ceva.

Farfuridi (impunator) : Trebuie sa ai curaj: anonima. Cate ceasuri sunt?

Branzovenescu: Cinci.

Farfuridi: 'Aide degrab', intre cinci si sase fix se-nchide telegraful... (ies cu graba)




Scena III

Ghita Pristanda singur; intra prin dreapta; e putin miscat

O facuram si p-asta... si tot degeaba. Am pus mana pe d. Catavencu... Cand am asmutit baietii de l-a umflat, striga cat putea: Protestez in numele Constitutiei! Asta e violare de domiciliu! - Zic: Curat violare de domiciliu! da' umflati-l! si l-au umflat. L-am turnat la hardaul lui Petrache. M-am intors cu birja acasa la el, am cautat prin toate coltisoarele, am ridicat dusamelele, am destupat urloaiele sobii, am scobit crapaturile zidului: peste putinta sa dau de scrisoare. M-am intors la politie, l-am scotocit prin buzunare, peste tot: nu e si nu e. L-am amenintat ca am porunca de la conul Fanica sa-l chinuiesc ca pe hotii de cai,... degeaba: nu spune decat numai si numai coanii Joitichii. O caut si nu o gasesc; acasa nu-i, aici nu e... A! iacat-o... Coana Joitico!





Scena IV

Pristanda si Zoe

Zoe (venind repede din fund) : Ghita, bine ca te gasesc.

Pristanda: si eu va cautam, coana Joitico...

Zoe: Ghita, Ghita, ce-am aflat? ce ati facut? Ati innebunit? Adineaori, cand ieseam de-acasa, am aflat de la doctorul ca te-ai dus cu jandarmii, ai calcat casa lui Catavencu, l-ai luat pe sus si l-ai dus la politie, la arest! Cum ai facut asta?

Pristanda: Ordin verbal de la conul Fanica.

Zoe: Unde e Fanica?

Pristanda: Nu stiu, il caut si eu.

Zoe: si pentru ce l-ati arestat pe Catavencu?

Pristanda: Pentru ca sa-i apucam scrisoarea.

Zoe: si ai apucat-o?

Pristanda: Nu, coana Joitico, dupa cat am cautat si pe dansul si la el acasa, scrisoarea este ascunsa altundeva.

Zoe: Ghita, m-ati nenorocit! Scrisoarea o sa fie publicata maine si ati facut si scandal degeaba. Dascalimea o sa urmeze inainte cu gazeta si in lipsa lui... Ce-o sa zica la Bucuresti guvernul, cand o afla ca ati violat domiciliul lui Catavencu si l-ati arestat in ajunul alegerilor, dupa ce guvernul era asigurat ca toate au sa se petreaca cu bine si cu liniste?... Cum o sa mai poata ramane Fanica prefect?

Pristanda: Coana Joitico, am uitat sa va spui: dupa cate fagaduieli si amenintari i-am facut lui Catavencu, mi-a raspuns ca in zadar mai staruiesc si ca la urma urmelor nici nu mai vrea sa stea de vorba cu nimini, dar cu nimini, decat numai cu d-voastra.

Zoe: Cu mine?... Du-te, Ghita, du-te degraba, da-i drumul si roaga-l din partea mea sa pofteasca aici... il astept...

Pristanda: Numai daca conul Fanica...

Zoe: Daca tii la tine, daca tii la familia ta, Ghita...

Pristanda: Cum sa nu tiu, coana Joitico? unsprece suflete!

Zoe: Du-te degraba, intr-un suflet, si sa nu vii fara Catavencu. Poarta-te bine cu el. Ia o birja si vino-ntr-o clipa.

Pristanda: Ascult!

Zoe: Ai venit?

Pristanda: M-am dus!...




Scena V

Zoe singura

(agitata, scoate gazeta si citeste) : in numarul de maine al foii noastre vom reproduce o interesanta scrisoare sentimentala a unui inalt personaj din localitate catre o dama de mare influenta. Originalul va sta de maine la dispozitia curiosilor, in biuroul nostru de redactie. Atat pentru astazi. A bon entendeur salut![4]... Ce mai e de facut?... (se plimba agitata, apoi se opreste ca in fata unei inspiratii) Trebuie sa alegem pe Catavencu. Nu mai incape vorba, nu mai e vreme de stat la ganduri. Cu un misel ca el, cand ne tine la mana asa de bine, lupta ar fi o copilarie, o nebunie... Fanica... trebuie sa se invoiasca... trebuie... Ei! s-apoi! mai la urma Catavencu poate fi tot asa de bun deputat ca oricare altul... Dar unde e Fanica? unde poate sa fie?...Unde?


Scena VI

Zoe si Tipatescu venind din fund

Tipatescu: Zoe! aici esti?

Zoe: Fanica!... te asteptam... Ce ai facut? Ai arestat pe Catavencu. Te-ai gandit bine la ce ai facut? Cum ti-a venit sa faci una ca asta? Pentru ce ai facut-o?

Tipatescu (nervos) : Pentru ce? pentru ce? Tu ma intrebi pentru ce? Pentru nerozia care ai facut-o tu, pentru ca sa evit nenorocirea pe care ai cauzat-o tu din neglijenta. Se poate atata distractie! atata nebagare de seama! o scrisoare de amor s-o arunci in nestire intr-un buzunar cu batista, si s-o pierzi ca si cum ai pierde o hartie indiferenta, ca un afis, dupa ce ai iesit de la reprezentatie... La atata lipsa de judecata, sa-ti spui drept, nu m-asteptam! Ce Dumnezeu! esti femeie in toata firea, nu mai esti copil. Atata neglijenta nu se pomeneste nici in romane, nici intr-o piesa de teatru.

Zoe: Judeca-ma, Fanica, judeca-ma... (plange.) Da, asa e... am fost o copila... am facut o nerozie fara seaman; dar acuma trebuie indreptata. Fanica, daca ma iubesti, daca ai tinut tu la mine macar un moment in viata ta, scapa-ma... scapa-ma de rusine! Tu esti barbat, nu-ti pasa! Pentru tine, afisarea intrigii noastre n-ar fi o nenorocire... dar pentru mine... Fanica, gandeste-te... gandeste-te. (plange.)

Tipatescu: Tocmai de-aia m-am asigurat de persoana lui Catavencu...

Zoe: in zadar, Fanica; Catavencu poate muri astazi, maine gazeta lui tot o sa publice scrisoarea noastra. Dumnezeule! Cum or sa-si smulga toti gazeta, cum or sa ma sfasie, cum or sa raza!... O saptamana, o luna, un an de zile n-o sa se mai vorbeasca decat de aventura asta... in oraselul asta, unde barbatii si femeile si copiii nu au alta petrecere decat barfirea, fie chiar fara motiv... dar inca avand motiv... si ce motiv, Fanica!... Ce vuiet! ce scandal! ce cronica infernala!... si eu, Fanica, in timpul asta, ce sa fac ? Sa mor? sa mor daca voiesti... Pentru ca dupa asta nu o sa mai pot trai.

Tipatescu: Atunci, daca nu e alta scapare... Zoe! Zoe! ma iubesti...

Zoe: Te iubesc, dar scapa-ma.

Tipatescu: Sa fugim impreuna...

Zoe (retragandu-se) : Esti nebun? dar Zaharia? dar pozitia ta? dar scandalul si mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?...

Tipatescu (descurajat) : Atunci nu ne mai ramane nimica de facut?

Zoe: Ba da!

Tipatescu: Ce?

Zoe: Sa sprijinim candidatura lui Catavencu!

Tipatescu (sarind) : Peste putinta!

Zoe: Sa-l alegem!

Tipatescu: Niciodata.

Zoe: Trebuie.

Tipatescu: O data cu capul! Te gandesti la ce spui? Iata pe ce depese am pus mana adineaori, a adus-o la telegraf canalia care a gasit scrisoarea ta, betivul de ieri. E o depese anonima. Am oprit-o si am dat ordin la telegraf sa nu mai expedieze nimica fara stirea mea; dar stiu eu ce poate contine o depese cu cheie?... Iata: Tradare! Prefectul si oamenii lui tradeaza partidul pentru nifilistul Catavencu, pe care vor sa-l aleaga la colegiul II. Tradare, tradare, de trei ori tradare... Mai multi membri ai partidului... ...Orice s-ar intampla, nu se poate sa sprijinim pe mizerabilul, nu, nu, nu!... Spune-mi, sa cautam, sa gasim alt mijloc?

Zoe (zdrobita) : Alt mijloc nu vaz,... alt mijloc nu este.

Tipatescu: Atunci...

Zoe: Atunci... (inecata) lasa-ma, lasa-ma in nenorocire... lasa-ma sa mor de rusine... Omoara-ma pe mine care te-am iubit, care am jertfit tot pentru tine... Iata unde m-ai adus! iata cat plateau juramintele tale! M-ai adus la moarte - pentru ca (hotarata) ma omor inainte de izbucnirea scandalului, astazi, acuma, aici! - m-ai adus la moarte, si ma poti scapa, si ma lasi sa mor... (plange.)

Tipatescu: Zoe! Zoe!

Zoe: Lasa-ma... Daca ambitia ta, daca nimicurile tale politice le pui mai presus de rusinea mea, de viata mea, lasa-ma! Sa mor... (plangand.) Sa mor cu siguranta ca opt ani de zile m-ai amagit in fiecare minuta, ca nu m-ai iubit niciodata... niciodata... niciodata...

Tipatescu: Zoe! sa vedem, sa ne mai gandim!

Zoe: Nu mai e vreme de gandit, Fanica! Fiecare minuta care trece ma apropie de pieire... Trebuie sa te hotarasti!

Tipatescu (in lupta cu el insusi) : Sa ma hotarasc! sa ma hotarasc...

Zoe (inecata) : Adineaori, in Lipscani, am aflat de arestarea lui Catavencu. Am alergat ca o nebuna la redactie. Iata ce foaie au scos comitetul lor. (ii da foaia, Tipatescu o citeste incet) intelegi la ce trebuie sa ne asteptam dupa arestarea lui.

Tipatescu: Omul asta isi joaca viata!

Zoe: Nu si-o joaca pe a lui, Fanica, o joaca pe a mea; Pentru ca inca o data iti spui... din doua una: ori tu ma iubesti si eu traiesc, si atunci lupta e peste putinta cu Catavencu - trebuie sa-mi cedezi; ori nu, si atuncea mor, si daca ma lasi sa mor, dupa ce-oi muri poate sa se-ntample orice... (zdrobita.) Sunt hotarata... (revenindu-i deodata toata energia.) Da, sunt hotarata, dar nu voi sa mor pana nu voi fi luptat cu toate imprejurarile (cu energie crescanda) si am sa lupt! si cu tine am sa lupt din toate puterile, cu tine, om ingrat si fara inima! cu tine trebuie sa lupt, pentru ca acuma tu esti piedica a mai grea, care ma opreste sa-mi capat iar linistea!... Da, sunt hotarata, si trebuie sa biruiesc tot, si pe tine... asa de hotarata sunt, incat adineaori am poruncit lui Ghita sa mearga sa dea drumul lui Catavencu si sa-l pofteasca aici din partea mea...

Tipatescu: Femeie nebuna! Ce ai facut?

Zoe: Am facut ce am crezut ca trebuie sa fac. Daca tu nu vrei sa sprijini pe Catavencu, daca tu nu vrei sa-l alegi, ca sa ma scapi -atunci eu, care voi sa scap, il sprijin eu, il aleg eu...

Tipatescu: Cum?

Zoe: Da, il aleg eu. Eu sunt pentru Catavencu, barbatul meu cu toate voturile lui trebuie sa fie pentru Catavencu. in sfarsit, cine lupta cu Catavencu lupta cu mine... Aide, Fanica, lupta, zdrobeste-ma, tu care ziceai ca ma iubesti! Sa vedem! (pleaca spre dreapta.)

Tipatescu: Zoe!

Zoe: Lasa-ma! (iese.)

Tipatescu (urmarind-o) : Zoe! Zoe! (iese dupa ea. O clipa scena goala)



Scena VII

Ghita Pristanda si Catavencu

Pristanda (aparand in fund si facand loc cu respect lui Catavencu sa treaca) : Poftiti, cocoane Nicule, poftiti... (umilit) si zau, sa pardonati, in consideratia misiei mele, care ordona (serios) sa fim scrofulosi la datorie. D-voastra stiti mai bine ca mine... asa e politaiul: tata sa-ti fie - trebuie sa-l ridici? il ridici! n-ai ce-i face: e misie. De aia (foarte rugator) ma rog sa pardonati...

Catavencu: imi pare rau, Ghita, ca mai staruiesti cu scuzele tale... Adica noi nu stim cum merge politia? (sententios) intr-un stat constitutional un politai nu e nici mai mult nici mai putin decat un instrument!

Pristanda: Curat instrument!

Catavencu: Nu bratul care loveste, vointa care ordona e de vina... Eu chiar am scris un articol in privinta asta. Nu stiu daca l-ai citit?

Pristanda: Trebuie sa-l fi citit, coane Nicule; eu gazeta d-voastra o citesc ca Evanghelia totdauna; ca sa nu va uitati la mine... adica pentru misie... (misterios) altele am eu in sufletul meu, dar de! n-ai ce-i face: famelie mare, renumeratie dupa buget mica...

Catavencu: si in sfarsit, cum ar fi posibil martiriul, daca n-ar exista calaul?

Pristanda: Curat, coane Nicule!

Catavencu (schimband tonul) : Cetatene, nu uita conditia cu care am venit aici! Am venit in casa prefectului, nu voi insa sa dau ochii cu el, nu ma pot asa de ieftin compromite. Am venit chemat de doamna Trahanache, pe dansa voi sa vaz.

Pristanda: Mai e vorba, coane Nicule, pe coana Joitica, pe dumneei... conul Fanica nici nu e aicea... Poftiti, poftiti, sedeti, coane Nicule, ma duc sa spui coanii Joitichii ca ati venit... (vrea sa plece.)

Catavencu: Poti sa-i adaogi chiar ca ma grabesc sa ma intorc in temnita unde m-a aruncat dizgratia dumneei.

Pristanda: Ascult. (aparte.) Mare pisicher! Strajnic prefect ar fi asta! (iese aruncand priviri furise de admiratie catra Catavencu.)



Scena VIII

Catavencu singur

in sfarsit, capituleaza! Se putea altfel?... Iubitul, scumpul, venerabilul nenea Zaharia (rade) parca-l auz deseara proclamandu-ma candidat al colegiului. Sarmanul Farfuridi!... (grav.) Scopul scuza mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta[5]!... Amabilul Fanica trebuie sa faca venin de moarte... atat mai bine pentru mine! isi pierde mintile, atat mai rau pentru el! Ma aresteaza, atat mai bine pentru mine! Coana Joitica, mai cuminte ca toti, ma cheama, si eu, politicos, iata-ma, gata sa-i sarut mana cu respect... Ma rog, n-ai ce-i face: mana care-ti da mandatul!... Dar... unde e coana Joitica?... nu vaz pe coana Joitica... (se-ntoarce spre fund, apoi spre stanga, in fine spre dreapta. in momentul acesta apare Tipatescu in usa din dreapta, unde sta un moment nemiscat. Gest de surpriza din partea lui Catavencu. Aparte.) Tipatescu! O preferam pe ea!


Scena IX

Catavencu, Tipatescu

Tipatescu (a aparut in dreapta cu aerul incruntat si pumnii inclestati, a stat in use, a mers apoi linistit la usa din fund, masurand din ochi pe Catavencu, si s-a oprit in fund un moment; aparte) : tine-ma, Doamne!

Catavencu (jenat) : Stimabile domn, scuzati-ma daca v-ar parea ca ma prezint la d-voastra astfel, intr-un mod neregulat... Trebuie sa va spun ca am fost adus aici din arest de politaiul d-voastra, dupa ordinile... si nu m-asteptam sa va intalnesc...

Tipatescu (aparte) : Impertinent!

Catavencu: Pentru ca mi se spusese ca eram chemat de... altfel nici nu as fi venit... in fine, daca sunt aici prizonier, ramai... daca sunt liber - si nu cer nimic mai mult - ma retrag indata...

Tipatescu (care a tot batut din calcai cu impacienta, coboara incet, rar si cu dintii stransi) : Iubite si stimabile d-le Catavencu, nu inteleg pentru ce intre doi barbati, cu oarecare pretentie de seriozitate, sa mai incapa astfel de mestesuguri si rafinarii de maniere, astfel de tirade distilate, cand situatia lor e asa de limpede... Eu sunt un om caruia-i place sa joace pe fata... Sa-mi dai voie sa-ti spui ceva... Ia poftim, ia poftim, ma rog. (ii ofera un scaun, aparte) Sa fiu cuminte. Ce bine ca-i Zoe dincolo!

Catavencu: Stimabile domn, d-tale iti place sa joci pe fata, primesc; mie-mi place sa joc scurt, scurt. (gest de retezare) Situatia noastra o putem dezlega numaidecat. (Tipatescu ii ofera jetul, el il respinge usor.) Multumesc!

Tipatescu (acelasi joc) : Ia poftim, ma rog, ia poftim!

Catavencu (acelasi joc) : Multumesc!

Tipatescu (privind tinta la Catavencu si cu tonul marait) : Poftim de!...

Catavencu (care s-a retras putin, cedeaza in sfarsit si cade pe fotoliu cam fara voie) : Multumesc.

Tipatescu: Asa. (sade aproape de el, Catavencu se cam retrage. Tipatescu se indeasa spre el, Catavencu acelasi joc, si iar.) Astfel dar, onorabile domn, d-ta, - prin ce mijloace nu-mi pasa! - posedezi o scrisoare a mea, care poate compromite onoarea unei familii...

Catavencu (gest) : A!

Tipatescu: Ma iarta ca te-am ofensat. Sa fiu si mai scurt... Iata: d-ta esti un om practic, d-ta posedezi un lucru care-mi trebuie mie. Eu viu si-ti zic: (cu multa afabilitate) ma rog, onorabile domn, ce-mi ceri d-ta in schimbul acelui lucru ?

Catavencu (naiv) : Cum, nu stii?

Tipatescu (asemenea) : Nu...

Catavencu (asemenea) : Nici macar nu va da-n gand?

Tipatescu (asemenea) : Nu... d-aia intreb...

Catavencu: Stimabile domn, (cu dignitate) un om politic...

Tipatescu (cu pofida) : Adica d-ta...

Catavencu: Da-mi voie... Un om politic trebuie, mai ales in niste imprejurari politice ca acelea prin care trece patria noastra, imprejurari de natura a hotari o miscare generala, miscare ce, daca vom lua in consideratie trecutul oricarui stat constitutional, mai ales un stat tanar ca al nostru...

Tipatescu (impacientat, batand din calcai) : Ma rog, onorabile, inca o data... (raspicat) ce-mi ceri d-ta in schimbul acelei scrisori ? Scurt! scurt! (repeta gestul de retezare al lui Catavencu.)

Catavencu: Ei?... daca este asa, daca voiesti scurt, iata: voi (rugator) sa nu ma combati, ceva mai mult, sa-mi sprijini candidatura...

Tipatescu (vrand sa izbucneasca) : Candidatura d-tale! (stapanindu-se.) Onorabile domn, nu ti se pare ca ceri prea mult?...

Catavencu: Atuncea d-ta, care mi-ai propus schimbul, care-mi faci intrebarea, trebuie sa raspunzi...

Tipatescu (apropiandu-se si indesandu-se inspre Catavencu, se repeta jocul de scena de mai sus) : Ba zau, spune, nu ti se pare prea mult? 'Ai? Ce zici?

Catavencu (naiv) : Nu.

Tipatescu (cu insinuare) : Daca s-ar retrage Comitetul permanent si am rezerva un loc pentru prea iubitul d. Catavencu?...

Catavencu (zambind si cu bonomie) : E un nimic, stimabile...

Tipatescu: Daca in postul de advocat al statului s-ar numi acelasi d. Catavencu?...

Catavencu (asemenea) : E putin, onorabile...

Tipatescu: Daca in locul de primar, vacant acum, si in locul de epitrop-efor la Sf. Nicolae s-ar numi tot nenea Catavencu? 'Ai? (Catavencu surade cu un gest de refuz) si daca si mosia Zavoiul din marginea orasului...

Catavencu (zambind asemenea) : Da-mi voie, stimabile, un om politic trebuie, este dator, mai ales in imprejurari ca acele prin care trece patria noastra, imprejurari de natura a hotari o miscare generala, miscare (mangaie si umfla cuvintele distilandu-si tonul si accentul) ce, daca vom lua in consideratie, trecutul unui stat constitutional, mai ales un stat tanar ca al nostru, de abia iesit din...

Tipatescu (batand impacient din calcai si intrerupandu-l) : Ei! sa lasam frazele, nene Catavencule! Astea sunt bune pentru gura-casca... Eu sunt omul pe care d-ta sa-l imbeti cu apa rece?... Spune, unde sa fie! barbateste: ce vrei de la mine? (se ridica fierband.)

Catavencu (ridicandu-se si el) : Ce vreau? ce vreau? stii bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine dupa o lupta de atata vreme; vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani, unde sunt cel d-intai... intre fruntasii politici... Vreau...

Tipatescu (fierband) : Ce vrei?

Catavencu (asemenea) : Vreau... mandatul de deputat, iata ce vreau: nimic altceva! nimic! nimic! (dupa o pauza, cu insinuare calda si crescanda) Mi se cuvine!... Te rog!... Nu ma combate... Sustine-ma... Alege-ma. Poimaine, in momentul cand voi fi proclamat cu majoritatea ceruta,... in momentul acela vei avea scrisoarea (cu multa caldura)... pe onoarea mea!

Tipatescu (aproape sa izbucneasca) : Pe onoarea ta?... si daca nu pot sa te aleg?...

Catavencu: Poti!

Tipatescu (pierzandu-si cumpatul din ce in ce) : si daca nu voi? - zi ca nu voi sa te aleg?

Catavencu (indarjit) : Trebuie sa vrei.

Tipatescu (d-abia mai stapanindu-se) : Uiti ca nu e bine sa te joci cu un om ca mine astfel. Nu! nu! nu voi sa te aleg!

Catavencu: Trebuie!

Tipatescu: Nu!

Catavencu: Trebuie sa vrei, daca tii catusi de putin la onoarea...

Tipatescu (izbucnind) : Mizerabile! (Catavencu face un pas inapoi.) Canalie nerusinata! Nu stiu ce ma tine sa nu-ti zdrobesc capul... (se repede, ia un baston de langa perete si se intoarce turbat catre Catavencu.) Miselule! trebuie sa-mi dai aci scrisoarea, trebuie sa-mi spui unde e scrisoarea... ori te ucid ca pe un caine! (se repede navala la el. Catavencu ocoleste masa si canapeaua, rastoarna mobilele si se repede la fereastra, pe care o deschide de perete imbrancind-o in afara.)

Catavencu (tremurand, striga la fereastra in afara) : Ajutor! Sariti! Ma omoara vampirul! prefectul asasin! ajutor!




Scena X

Aceiasi - Zoe venind repede din dreapta

Zoe (repezindu-se intre Catavencu si Tipatescu, rugatoare si foarte emotionata) : Domnule Catavencu, domnule; pentru Dumnezeu! te rog, nu striga... Fanica, ai innebunit?... Domnule Catavencu... va rog...

Catavencu (emotionat si el) : Cum sa nu strig, doamna?

Tipatescu (zdrobit de miscare, stergandu-si fruntea si cazand pe un scaun la dreapta) : Misel! misel! misel!

Zoe (rugatoare) : Domnule Catavencu, cer scuze eu pentru momentul de iuteala care l-a facut pe Fanica sa uite...

Catavencu: Nu incap scuze, doamna... trebuie sa ies d-aci numaidecat: nu mai pot sta un moment intr-o casa unde-mi este viata in primejdie!...

Zoe: Domnule Catavencu, in sfarsit d-ta esti un om cuminte, un om practic, d-tale iti este indiferent de la cine ti-ar veni aceea ce-ti trebuie asa de neaparat...

Catavencu: Nu-nteleg...

Zoe: Ai cerut, in schimbul scrisorii de care e vorba, mandatul de deputat. Ai jurat pe onoarea d-tale ca poimaine cand ai fi proclamat, vei da scrisoarea aceluia ce te-ar face sa fii ales... Ei! eu te aleg, eu si cu barbatul meu; mie sa-mi dai scrisoarea... Primesti?...

Catavencu (ca lovit de o idee) : Primesc...

Zoe (incet catra Tipatescu, care sta cufundat in ganduri pe fotoliu) : si intelegi ca atunci, cand, luptand cu tine, voi capata scrisoarea,... tot,... tot,... Fanica, va fi ispravit intre noi. (tare) Suntem deplin intelesi, domnule Catavencu...

Catavencu: Da, madam, pe deplin... dar... (ii face semn catra Tipatescu.)

Zoe (staruind langa Tipatescu) : Fanica! Fanica! hotaraste-te! Poti fi tu dusmanul linistii mele?... Spune!... (rugandu-l frumos) Fanica!...

Tipatescu (nemaiputand lupta si sculandu-se) : in sfarsit, daca vrei tu... fie!... intample-se orice s-ar intampla... (cu hotarare) Domnule Catavencu, esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia... prin urmare si al meu! Poimaine esti deputat!...

Zoe (triumfatoare) : A!

Catavencu: Poimaine veti avea... (se aude zgomot afara, vocea lui Trahanache: Ai putintica rabdare!)

Zoe: Nenea!

Tipatescu: Zaharia!

Catavencu: Venerabilul!

Tipatescu: Repede, ascundeti-va amandoi... Nu trebuie sa va vaza...

(Zoe iese degraba in stanga, Tipatescu cu Catavencu la dreapta)



Scena XI

Trahanache:(singur)

Nimeni?... si dobitocul de fecior mi-a spus ca Fanica si Zoe sunt aici... (merge la usa din dreapta si bate cu discretie) Nimeni! (asemenea in stanga) Nimeni! (vrea sa plece prin fund si ca si cand si-ar aduce aminte de ceva) A! era sa uit! (sade la masa de scris, ia condei si hartie si scrie, citind) Draga Fanica, te-am cautat! Ma intorc peste o jumatate de ceas. Trebuie sa ne vedem inainte de intrunire. Asteapta-ma negresit; nu iesi: ai putintica rabdare... Trahanache... (pune scrisoarea la vedere pe masa)

Acuma sa dam de capataiele firelor iubitului nostru d. Catavencu. (iese prin fund repede. Un moment scena goala; apoi usile din dreapta si din stanga se deschid binisor. Din stanga iese Zoe, din dreapta Tipatescu si Catavencu)




Scena XII

Tipatescu, Catavencu, Zoe,

apoi Cetateanul Turmentat

Tipatescu: Blestemata politica! un moment sa n-ai pace! (merge la usa din fund si o inchide.) Suntem in liniste... (lui Catavencu.) Eu merg la telegraf sa-ti anunt la Bucuresti candidatura... d-ta asteapta acasa un cuvant al meu... Deseara, la intrunire, fii cu tact.... trebuie mult tact. (se aud in fund batai in usa; toti din scena tac si nu misca; iar batai, apoi trei fluieraturi) E Ghita, asta e semnalul lui! (merge si deschide usa din fund, prin care apare Cetateanul, fluierand ca de mirare.)

Tipatescu: Iar? (se da inapoi.)

Catavencu: Omul meu! (se da cam la spatele Zoii.)

Cetateanul: Da, iar eu! (sughite.) Am venit pentru istoria aia de care am vorbit az-dimineata... Ce facem? Iaca, maine incepe... Eu... Pentru cine votez?

Tipatescu (tinandu-i calea sa nu coboare in scena) : Pentru cine? pentru cine? Lasa-ma in pace, cetatene: ai ajuns de nesuferit... Voteaza pentru cine poftesti...

Cetateanul: Eu nu poftesc pe nimeni, daca e vorba de pofta...

Tipatescu: Ei! lasa-ma-n pace, administratia nu voieste sa influenteze catusi de putin pe nimini.

Catavencu (intervenind) : Pardon, dati-mi voie: mie-mi pare din contra ca intr-un stat constitutional, mai ales intr-un stat tanar ca al nostru, administratia ar trebui sa...

Zoe (asemenea) : Se-ntelege...?

Cetateanul (catra Catavencu) : Ei! onorabilul! nu te vedeam; sluga! o mie de ani pace! si zi, ma lucrasi, ai? Adica, da-i cu bere, da-i cu vin, nu pentru cinstea obrazului... pentru ca sa-mi faci pontul cu scrisoarea,... bravos! dom'le Nae.

Catavencu: A! a!

Zoe: Fanica! Fanica! trimite-l... e nesuferit!

Tipatescu (nervos) : in sfarsit, cetatene, te rog lasa-ne cu binisorul, lasa-ne... Ce poftesti de la mine?

Cetateanul: Nu ti-am spus? (sughite) Maine incepe... Ei? (sughite.) Eu pe cine aleg? Pentru cine?... (face semnul votarii si sughite.)

Zoe: Pentru d. Nae Catavencu.

Cetateanul: Pentru... (sughite si pufneste de ras.) Nu ma-nnebuni ca ametesc...

Tipatescu (din ce in ce mai nervos, luand pe Cetateanul de mana si zguduindu-l) : Pentru ca esti un om vitios...

Cetateanul: Nu ma smuci, ca ametesc!

Tipatescu (asemenea) : Pentru ca te-ai lasat sa-ti ia din buzunar, sa-ti fure scrisoarea...

Cetateanul: Ei! nu face nimica, poate mai gasim alta...

Tipatescu: Lasa-ma sa vorbesc... pentru ca esti...

Cetateanul: Alegator...

Tipatescu: Nu... betiv... vitios... pacatos.

Zoe: Fanica!...

Tipatescu: Da, betiv... uite si acuma esti Turmentat, esti baut... (Catavencu rade.)

Cetateanul: As!

Tipatescu (cu dezgust) : Uite, nenorocitule! mirosi cale d-o posta... (il impinge.)

Cetateanul (sovaind) : asta este mirosul meu naturel...

Tipatescu: Mirosi a rom...

Cetateanul: Ei bravos! Vrei sa miros a gaz?

Tipatescu: Ei! pentru toate astea trebuie sa-ti dai votul lui onorabilul d. Catavencu... Pentru asa alegator, mai bun ales nici ca se putea...

Zoe: Fanica!...

Catavencu: Totdeauna ironic, (zambind) stimabile!


Scena XIII

Aceiasi - Farfuridi, Branzovenescu si Trahanache

Tipatescu (montandu-se treptat) : Da, pentru d. Catavencu lucram noi, pe d-sa noi il sprijinim, pe d. Catavencu sa-l alegeti d-voastra. si nu-l sprijinim de sila, il sprijinim pentru ca dumnealui este cel mai onest concetatean al nostru...

Zoe: Fanica, fii calm...

Tipatescu: Da, sunt calm... Pentru ca dumnealui (Farfuridi, Branzovenescu si Trahanache apar in fund si asculta. Cei dintai arata tot ce se petrece in scena celui d-al treilea) nu e ca altii misel, pentru ca nu e ca altii canalie, nu e ca altii infam... (se monteaza din ce in ce)... pentru ca inca o data, la alegatori ca d-ta, cu minte, cu judecata limpede, cu simt politic, nu se poate mai bun reprezentant decat d. Catavencu, (apasand) onorabilul d. Catavencu! (Tipatescu impinge cu scarba pe Cetateanul Turmentat.)

Catavencu (zambind cu bonomie) : Ce rautacios!

Branzovenescu (din fund) : A!

Farfuridi (lui Trahanache) : Iaca tradarea! Cand iti spuneam, venerabile!... (coboara toti)

Trahanache: Ei! ai putintica rabdare!

Zoe: Nene! (se repede la Trahanache si-l trage deoparte unde-i vorbeste incet si cu multa miscare. Catavencu si Cetateanul Turmentat vorbesc de alta parte asemenea)

Tipatescu: Ei! lasati-ma toti in pace!

Farfuridi: Te lasam, stimabile, dar mergem la Bucuresti...

Branzovenescu: si vom spune tot...

Tipatescu (aparte) : Duceti-va la dracul! (trece langa Trahanache si Zoe)

Farfuridi: La ziare!

Branzovenescu: La Comitetul electoral central!

Farfuridi: La guvern!

Cetateanul (aratand pe Farfuridi si Branzovenescu lui Catavencu) : Oleu!... fugi ca ametesc! (Catavencu si Cetateanul Turmentat convorbesc foarte miscat deoparte cu Farfuridi si Branzovenescu)

Trahanache: in sfarsit, ce e, Fanica?

Tipatescu: Nu ma-ntreba pe mine, nene Zahario!

Zoe (cu energie) : Nici o vorba, nene, trebuie...

Trahanache: De ce?

Zoe (precipitata) : Daca ma iubesti, daca tii la mine, acuma tacere; iti spun pe urma tot. (vorbesc incet toti trei.)

Catavencu (catra Farfuridi si Branzovenescu) : Dati-mi voie, stimabile, nu d-voastra veti avea mai multa incredere fata cu inaltele locuri decat onorabilul (toti asculta, Tipatescu se plimba agitat in fund) d. Tipatescu, prefectul cel mai onest!...

Trahanache: Da!

Catavencu: Cel mai integru!...

Trahanache: Da!

Catavencu: Cel mai credincios!...

Zoe: Fireste!

Catavencu: Dati-mi voie sa va spun ca toate zbuciumarile d-voastra sunt numai si numai chestii personale, si cand vin niste asemenea persoane... ca d-voastra...

Cetateanul: Nanana!

Farfuridi: Care va sa zica si insulte!

Branzovenescu: Bravo!

Catavencu: Chestie de taraba, onorabile! daraveri de clopotnita, stimabile!

Zoe (catra Trahanache) : Se-ntelege!

Catavencu: Alegatorii vor vorbi...

Zoe (indemnand pe Cetateanul Turmentat si pe Trahanache) : Da, alegatorii vor vorbi.

Trahanache: Da, alegatorii vor vorbi, fireste!

Cetateanul (serios) : Da, noi vom vorbi!



Scena XIV

Aceiasi - Ghita Pristanda venind fuga din fund,

cu o depesa-n mana

Pristanda: Coane Fanica! o depesa fe-fe urgenta!

Zoe: O depesa! (se-ntorc toti spre fund.)

Tipatescu (deschide nervos depesa si citeste) : Cu orice pret, dar cu orice pret, colegiul d-voastra al II-lea trebuie sa aleaga pe d. Agamemnon Dandanache. (toti miscare.) Se face din aceasta pentru d-voastra o inalta si ultima chestie de incredere... A!

Farfuridi si Branzovenescu: Aha!

Zoe (cu toata energia) : A! nu se poate! Vom lupta contra oricui... Vom lupta contra guvernului!... (Tipatescu a cazut obosit pe un scaun.)

Trahanache: Ai putintica rabdare!

Zoe: Da, nene! vom lupta contra guvernului!

Catavencu: Da, vom lupta contra guvernului! (Catavencu, Zoe si Trahanache de o parte, Farfuridi, Branzovenescu frecandu-si mainile cu satisfactie de alta parte; Ghita in fund; Tipatescu obosit pe scaun, ca si cum n-ar lua parte la ce se petrece; Cetateanul Turmentat in mijloc)

Cetateanul (tarat de curent) : Da! vom lupta contra... (suGhitand si schimband tonul)... adica nu... Eu nu lupt contra guvernului!...

Cortina






O scrisoare pierduta - Actul I
O scrisoare pierduta - Actul II
O scrisoare pierduta - Actul III
O scrisoare pierduta - Actul IV
O scrisoare pierduta - Note


Aceasta pagina a fost accesata de 3889 ori.