O scrisoare pierduta - Actul IV

O scrisoare pierduta - Actul IV

de Ion Luca Caragiale


ACTUL IV

(Gradina lui Trahanache, in fund grilaj cu poarta d
ori dau scrisoarea lae intrare in mijloc; se vede in fund perspectiva oraselului pe un fundal de dealuri. La dreapta in gradina, pe planul intai si al doilea, intrarea, cu trei trepte de piatra, in casele lui Trahanache.

La stanga boschete. Mobile de gradina)


Scena I

Zoe si Tipatescu

Zoe: Unde e? unde poate sa fie Catavencu?

Tipatescu: Nu stiu: a fugit, a murit, a intrat in pamant... (dupa o pauza, apropiindu-se de Zoe) Ei? si pentru ce voiesti sa stii? pentru ce sa te-ngrijesti mai mult acuma? Din contra. Eu parca nu mai am grije... Zoe, gandeste-te: de doua zile, oamenii nostri aleg pe Dandanache, pe care-l asteptam din minut in minut, - am ordine sa-i fac o primire stralucita...

Zoe: Ei si?

Tipatescu: Ei!... De doua zile va sa zica, strivesc pe Catavencu, si el nu e nicairi. Unde e? pentru ce nu s-arata?... are scrisoarea, pentru ce nu o Publica? Pentru ce a disparut, nu stiu, - din ce motive nu Publica scrisoarea, nu-mi pasa, - destul ca nu o Publica... si-l crezi tu pe miselul capabil sa nu o Publice pentru altceva, decat pentru ca nu poate?

Zoe: Ce inima! ce judecata ai, Fanica? (cu framantare concentrata.) Dar aste doua zile cum am trait eu?... Ce strangere continua de inima! ce frica! ce tortura!... Fiecare persoana care-mi iese inainte, fiecare figura pe care o vaz, fiecare miscare ce se face in jurul meu imi zdrobeste toata puterea... Fanica, ai mila de mine, o zi inca de astfel de chinuri si nu mai pot trai... innebunesc... (isi ia capul in maini si plange.)

Tipatescu: Nu fi copila, Zoe... Zoe...

Zoe (plansa) : Tu nu intelegi, tu nu simti! Peste cateva minute se sfarseste alegerea si se proclama deputat al vostru Dandanache; sunt sigura... sigura... ca in acelasi moment, miselul, care s-a ascuns si ne pandeste din intuneric, o sa-si imprastie Publicatia lui infama... ca sa-si razbune! Ei... atunci eu?...

Tipatescu (scoate polita din buzunar si i-o arata) : Nu poate... daca face asta, e pierdut...

Zoe: Ce-mi pasa! dupa ce m-o pierde pe mine!... Fanica! n-as voi sa ma razbuni, as voi sa ma scapi... Prevedeam asta... Presimteam c-o sa ajungem aici, cand am vazut scandalul de alaltaieri seara la intrunire... Iata culmea nenorocirii: el nu stie ca ai plastografia lui... el nu stie ca daca ar veni aici sa primeasca schimbul acestor doua hartii, ar scapa si el si m-ar scapa si pe mine... Te-ai bizuit sa joci cu Catavencu si te-ai amagit, si mi-ai jucat onoarea mea, rusinea mea, viata mea, si ai pierdut, pentru ca sau el joaca mai bine ca tine, sau noi avem mai putin noroc decat el... (se ineaca de plans.) Ce sa fac? ce sa fac?

Tipatescu: Taci! vine cineva... sterge-te la ochi!




Scena II

Aceiasi - Trahanache si Agamita Dandanache

venind din fund

Trahanache (foarte politicos) : Poftim, poftim, stimabile!

Tipatescu: Cine sa fie?

Zoe: Un strain?...

Trahanache (coborand) : Da-mi voie, Joitico, sa-ti recomand pe d. Agamita Dandanache!

Zoe si Tipatescu: Dandanache! (complimente)

Trahanache: Candidatul nostru!... adica ce mai candidat! alesul nostru.

Dandanache (vorbeste peltic si sasait) : Sarut mana... Si domnul? barbat

Trahanache: Nu, eu sunt barbatul dumneei, dumneei este nevasta mea, cum am avut onoarea sa va recomand...

Dandanache: Si d-voastra?

Trahanache: si eu?... barbatul dumneei... Eu (serios) Zaharia Trahanache, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral si... ai putintica rabdare... (se cauta in buzunar si scoate o carta de vizita, pe care i-o da lui Dandanache), sunt aicea toate comitetele...

Dandanache (ia carta) : Mersi... Si domnul?...

Trahanache: Domnul Fanica Tipatescu, prefectul nostru, amicul meu si al familiei mele.

Dandanache (lui Fanica) : imi pare bine, d-le prezident! (ii da mana. Trahanache trece langa Zoe)

Tipatescu: si mie, onorabile, nu mai putin... Sunt incantat... Dar cu ce ocazie pe la noi?

Dandanache: Cu ocazia aledzerii, neicusorule, cu ocazia aledzerii; stii, m-a combatut opozitia si colo, si dincolo, si dincolo... si ramasesem eu... care familia mea de la patuzsopt in Camera... ramasesem ma-nteledzi fara coledzi... si asa am venit pentru aledzere.

Zoe (cu rautate) : Nu trebuia sa va mai deranjati...

Dandanache: Ba inca te deranz, conita mea! Da stii, nu fatea sa nu fatem macar act de prezenta...

Trahanache: Se-ntelege! foarte bine, foarte bine! trebuie, trebuie.

Dandanache: Da de deranz... destul! inchipuieste-ti sa vii pe drum cu birza tinti postii, hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca... Stii, m-a zdruntinat!... si clopoteii... (gest) imi tiuie urechile... stii asa sunt de ametit si de obosit... nu-ti fati o idee, conita mea, (catra Trahanache) nu-ti fati o idee, d-le prefect, neicusorule, (catra Tipatescu) nu-ti fati o idee, d-le prezident puicusorule...

Tipatescu: Fireste...

Zoe: Mai e vorba...

Dandanache: Adineaori am sosit, era sa trag la otel... dar birzarul... el stia de te viu, mi-a aratat pe d. prefect. (arata pe Trahanache.)

Zoe (incet catra Tipatescu, care rade) : si inca mai razi, Fanica.

Trahanache: Da, ma duceam pe la alegere sa vaz cum mergem... Nu-i vorba, de mers, mergem struna... dar stii, de obicei, ca un cap ce sunt al partidului, trebuie sa fiu acolo...

Dandanache (strangandu-i mana) : Bine ca te-am gasit, neicusorule, mersi. (vorbesc Amandoi deoparte.)

Zoe (catra Fanica incet) : Iata, Fanica, pentru cine mi-am pierdut eu linistea... si spune drept daca nu era mai bun Catavencu!

Tipatescu (scurt) : E simplu, dar il prefer, cel putin e onest, nu e un misel!

Trahanache (lui Dandanache) : Stimabile, eu te las aci cu amicul Fanica si cu Joitica... Eu trebuie sa ma duc la alegere: peste o jumatate de ceas se deschide urna; trebuie sa fiu acolo... D-ta n-ai nici o grija, mergem la sigur, la noi opozitie nu incape... suntem tari, stimabile... tari... Nu o sa ai majoritate, stimabile...

Dandanache: Cum se poate? Sa nu te pomenesti cu vreun balotaz? ai?... a mai patit-o si altii...

Trahanache: Adica, ai putintica rabdare, balotaj la noi?... zic: nu majoritate, unanimitate o sa ai, stimabile.

Dandanache: A, asa? (cu siguranta.) Se-nteledze... Niti nu se putea altfel...

Trahanache: Salutare, stimabile, salutare... La revedere, Fanica... La revedere, Joitico. (iese)



Scena III

Zoe, Tipatescu, Dandanache

Dandanache: Cum iti spui, sa nu m-aleg, puicusorule, nu merdzea... Eu, familia mea, de la patuzsopt... lupta, lupta si da-i, si da-i si lupta... si eu ma-nteledzi tocmai acuma sa remai pe dinafara... fara coledzi!... si cat p-ati, neicusorule, sa nu m-aleg...

Zoe: Sa nu te-alegi d-ta, cu meritele d-tale! era peste putinta...

Tipatescu: Peste putinta...

Dandanache: Ei, uite asa, cu meritele mele, conita, vezi! era cat p-ati, dar stii, cat p-ati... intreaba-ma, neicusorule, sa-ti spui: nu vrea Comitetul tentral si pate; zitea ca nu sunt marcant. Auzi, eu sa nu fiu marcant... Am avut noroc, mare noroc am avut. Sa vedeti. intr-o seara... tineva - nu spui tine... persoana insemnata... da becher - vine si zoaca la mine carti... si cand pleaca isi uita pardesiul la mine... A doua zi, voi sa-l imbrac... gandeam ca-i al meu... vaz ca nu-i al meu; il caut prin buzunare si dau... peste te te gandesti?

Tipatescu: Peste?

Dandanache (razand) : Peste o scrisorica.

Amandoi: O scrisorica.

Dandanache: De amor...

Amandoi (miscati) : O scrisorica de amor?

Dandanache: O scrisorica de amor catra becherul meu, de la nevasta unui prietin, - nu spui tine... persoana insemnata.

Zoe: Ei si?

Tipatescu: Ei?

Dandanache: Ei, te sa-ti mai spui, puicusorule? Adu o birze, ma, baiete, degraba... Ma sui in birze si ma duc la persoana, la becherul, - nu spui tine - e persoana insemnata -: Gaseste-mi, ma-nteledzi, un coledzi, ori dau scrisoarea la Rasboiul... De colea pana colea... gari-mar... a trebuit, conita mea, sa tedeze, si tranc! depesa aiti, neicusorule...

Zoe (agitata treptat in masura povestirii lui Dandanache) : A! domnule Dandanache, ai facut rau... fapta d-tale este... sa-mi dai voie sa-ti spui...

Tipatescu (incet) : Zoe! (ea urca.)

Dandanache: Asa e, puicusorule, c-am intors-o cu politica. Aud? te era de facut? Aminteri daca nu-mi dedea in gand asta, nu m-aledzeam... si nu merdzea deloc, neicusorule; fa-ti idee! familia mea de la patuzsopt (coborand catra Public) si eu, in toate Camerele, cu toate partidele, ca rumanul impartial... si sa remai fara coledzi!

Tipatescu: Vezi bine! (muscandu-si buzele) Dar nu ne-ai spus sfarsitul istoriei... scrisoarea.

Zoe: Da, scrisoarea...

Dandanache: Care scrisoare?

Tipatescu: Scrisoarea becherului...

Dandanache: Care becher?

Zoe (nervoasa) : Persoana insemnata... scrisoarea... de amor... arma d-tale politica, cu care te-ai ales...

Tipatescu: Scrisoarea pe care voiai s-o Publici in Rasboiul, daca nu...

Dandanache (aducandu-si in sfarsit aminte) : A da! scrisoarea... da... am priteput...

Zoe: Ei! scrisoarea?

Tipatescu: Ce s-a facut?

Dandanache: O am pusa acasa la pastrare... dar stii, la loc sigur...

Zoe: Nu i-ai inapoiat-o persoanei?

Dandanache (cu mirare) : Cum s-o inapoiez?

Tipatescu: Iata te-alegi, el si-a tinut cuvantul...

Zoe: Trebuie sa i-o dai inapoi...

Dandanache: Cum se poate, conita mea, s-o dau inapoi? S-ar putea sa fac asa prostie? Mai trebuie s-aldata... La un caz iar... pac! la Rasboiul. (coboara.)

Zoe (cu dezgust) : A! (trecand pe langa Fanica, incet si cu tonul lui de mai sus) E simplu, dar e un om onest! (tare, catra Dandanache.) D-le Dandanache, am sa va fac o rugaciune: o sa ramaneti la masa la noi... ma rog sa nu povestiti istoria cu scrisoarea becherului d-voastra...

Tipatescu: stiti, asupra Alegatorilor ar face poate rau efect...

Dandanache: Nu spui, neicusorule; dar daca oi uita - aminteri, am memorie buna... dar stii, cum sunt ametit de drum, poate sa uit si sa-ntep - sa-mi fateti semn. Eu la masa o sa stau ori langa d-ta, ori langa consoarta d-tale...

Tipatescu: Care consoarta mea?

Dandanache: Doamna.

Zoe (aparte) : A! idiot!

Tipatescu (impacientat) : Pardon, d-le Dandanache, doamna e sotia d-lui prezident al Comitetului, domnul care v-a adus aici, (subliniaza silabic) domnul Zaharia Trahanache, doamna Zoe Zaharia Trahanache... Eu sunt stefan Tipatescu, prefectul judetului... cu doamna sunt numai prieten...

Dandanache (care a ascultat cu multa atentie) : Asa e, bini ziti puicusorule... bata-va sanatatea sa va bata... pardon... stii eu... de pe drum (serios) fa-ti idee d-ta: tinti postii, hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca, si clopoteii... imi tiuie grozav...

Zoe (aparte) : Trebuie sa-l duc de aici sa se linisteasca putin... e ametit rau de tot.

Tipatescu: D-le Dandanache, nu voiti sa va odihniti, sa va linistiti putin...

Dandanache: Ba da, neicusorule... dar unde?

Zoe: Poftiti cu mine, d-le Dandanache.

Dandanache (dandu-i bratul si iesind cu ea la dreapta pe scara) : Stii, conita mea, sunt asa de ametit... stii, trasura... si clopoteii... stii, imi tiuie grozav... grozav imi tiuie... (ies.)



Scena IV

Tipatescu singur

si-l aleg pe d. Agamita Dandanache! Iaca pentru cine sacrific de atata vreme linistea mea si a femeii pe care o iubesc... Unde esti, Catavencule, sa te vezi razbunat! Unde esti, sa-ti cer iertare ca ti-am preferit pe onestul d. Agamita, pe admirabilul, pe sublimul, pe neicusorul, pe puicusorul Dandanache... Ce lume! ce lume! ce lume!...




Scena V

Tipatescu, Zoe, apoi Pristanda

Zoe (coborand precipitat treptele) : Ai auzit, Fanica? Ai auzit? Onestul tau d. Agamita, care reuseste, care triumfeaza, pastreaza scrisoarea... Ce trebuie sa faca onestul Catavencu, care n-a reusit, care-si musca acuma mainile, isi mesteca turbarea si ma ocheste din cine stie ce ascunzatoare? (agitata) A! mi-e groaza sa ma gandesc. Ce face Catavencu? unde e ascuns sarpele? de unde o sa-si arunce veninul asupra mea!

Tipatescu: Zoe! Zoe! fii barbata...

Zoe (inecata) : Nu mai pot, nu mai pot. Vorbele lui Dandanache mi-au luat toata puterea, mi-au frant inima... A! innebunesc de frica. (isi ascunde obrazul)

Pristanda (venind repede din stanga) : Coana Joitico! coana Joitico!...

Tipatescu: Ghita!

Zoe (tresarind) : Ghita... Ce e? Spune!

Pristanda (oprindu-se) : Coana Joitico, voiam sa...

Zoe (fierband) : Spune, nu ma chinui! Ce e? A Publicat-o? da-mi-o s-o vaz! (foarte agitata) da-mi-o, s-o vaz!

Tipatescu: Zoe! esti nebuna!

Pristanda (aparte) : Curat nebuna!

Zoe: Da, sunt nebuna! si tie trebuie sa-ti multumesc de asta.

Pristanda (cautand s-o calmeze) : Nu, coana Joitico, nu e nimica, nu e nimica Publicat... Racnetul nici n-a aparut astazi... Dupa ce a fugit Catavencu, dascalimea s-a apucat la cearta, s-au batut, l-au batut pe popa Pripici, si nici vorba sa mai scoata gazeta... S-a spart partidul independent... s-a spart! (incet Zoii, trecand spre Tipatescu) Am sa va spun ceva secret, acu numaidecat!

Tipatescu: Nu spuneam eu! Dar Catavencu?

Pristanda: Nu l-am gasit, coane Fanica, parca a intrat in pamant. (batandu-se repede pe frunte ca si cum si-ar aduce aminte de ceva) A! ce-am uitat! Sa ma iertati, sarut mana, coane Fanica... Ministrul... nu, ministrii, toti sapte, va cheama la telegraf numaidecat... de-aia va cautam asa de zor...

Tipatescu: La telegraf? Ce mai vor de la mine?

Pristanda: Nu stiu, dar bate telegraful de un ceas, coane Fanica, trebuie sa mergeti.

Tipatescu: A, blestemata politica... Zoe! Zoe, curaj, ma duc...

Zoe: Du-te.

Tipatescu: Ma-ntorc indata. (ii saruta mana.) Zoe, fii cuminte! Nu suntem pierduti; n-ai grija; la revedere! (pleaca prin fund.)

Zoe: La revedere!... A!... cum pot sa iubesc pe omul asta! (cade pe ganduri. Pristanda urmareste pe Tipatescu pana la iesire si se uita dupa el pana se departeaza.)


Scena VI

Zoe, Pristanda

Pristanda (dupa ce s-a asigurat ca Tipatescu s-a departat, coboara degrab) : Coana Joitico!

Zoe (tresarind) : Ai! Ghita! iar m-ai speriat... Ce e? ce vrei? du-te! lasa-ma-n pace!

Pristanda: Sarut mana, coana Joitico, nu va suparati. (foarte cu binisorul) Este cineva,... cineva, pe care-l stiti d-voastra bine,... asteapta aici... ar voi sa va vorbeasca... dar numai d-voastra... De-aia eu l-am trimis pe conul Fanica la telegraf, pentru ca sa ramaneti d-voastra singura... Am mintit... nu-i adevarat ca-l cheama ministrii... stiu ca o sa ma ocarasca, o sa ma bata ca l-am trimis la cai verzi pe pareti, dar lasa sa ma ocarasca... sa ma bata... Nu e mai-marele meu? Nu e stapanul meu, de la care mananc paine eu si unsprece suflete? L-am mintit, dar pentru binele d-voastra, coana Joitico... il primiti?... da?

Zoe (care a stat pe ganduri si n-a ascultat tirada lui Pristanda) : Pe cine sa primesc?

Pristanda: Pe cine - pe cine?... pe d. Nae Catavencu...

Zoe (sarind din loc) : Pe Catavencu? E aici? Unde e, Ghita? Sa vie acu, numaidecat: mergi, adu-l iute. (e in culmea nerabdarii.)

Pristanda: Ascult! (merge in fund la stanga si aduce pe Catavencu) Poftim stimabile, poftim. (il introduce si iese repede.)


Scena VII

Zoe, Catavencu

Zoe (repezindu-se la el) : D-le Catavencu, ai voit sa ma pierzi pe mine si te-ai pierdut si pe d-ta. La ce-ai fugit, pentru Dumnezeu! la ce-ai disparut ? Fanica are in mana o polita, ale carei giruri le-ai plastografiat, ca sa ridici cinci mii de lei de la Societate... stii?

Catavencu: stiu, madam, ca o are, (dezolat) stiu, dar ce e de facut?

Zoe: Om nebun! ti-ai pierdut mintile? mai intrebi ce e de facut! Nu stii? Sa-ti dau polita: scapa-ma, sa te scap! sa schimbam: da-mi scrisoarea...

Catavencu (dezolat) : Madam! madam! peste putinta...

Zoe: Ce?

Catavencu: Scrisoarea d-voastra...

Zoe: Ei?

Catavencu: N-o mai am!...

Zoe: Nu se poate!...

Catavencu: N-o mai am!...

Zoe: Minti!

Catavencu: Nu mint; n-o mai am!...

Zoe: Nenorocitule! ce ai facut-o?

Catavencu: Am pierdut-o!

Zoe (dand un tipat si uitandu-se pierduta in toate partile) : A! de ce nu pot sa te omor!

Catavencu: Omoara-ma, madam, omoara-ma, dar nu e vina mea!

Zoe: Cum ai pierdut-o? cand ai pierdut-o? unde ai pierdut-o?

Catavencu: in scandalul, in bataia de alaltaieri seara, de la intrunire, cine nu stiu... mi-a smuls palaria din cap... scrisoarea o aveam in captuseala palariei...

Zoe: Care va sa zica, adevarat ai pierdut-o?

Catavencu: Da!

Zoe: Mi-ai pierdut scrisoarea... si nu stii, nu banuiesti pe unde poate rataci scrisoarea mea?

Catavencu: Nu.

Zoe: Nu?

Catavencu: Nu...

Zoe (desperata) : A! esti un om pierdut!... pierdut!... Eu poate ca mai scap... caci poate sa mai scap! dar d-ta... (cu putere) d-ta esti pierdut!... Cand te-a arestat Fanica, te-am scapat eu... acuma te arestez eu si n-ai sa scapi decat atunci cand mi-oi gasi scrisoarea... pentru ca poate sa mai ai noroc s-o gasesc... Roaga-te la Dumnezeu s-o gasesc... A! s-a intors jocul, d-le Catavencu... incepe sa te paraseasca norocul si sa mai treaca si-n partea noastra... A! esti pierdut! da, pierdut!... (strigand in fund) Ghita! Ghita!

Catavencu: Doamna, Pentru Dumnezeu! (se uita-n toate partile)

Zoe: Ghita! (catra Catavencu) Nu te uita pe unde sa scapi... Nu mai e scapare: plastografii dovediti nu mai au scapare... s-a mantuit... Ghita! Ghita! (merge strigand in fund si se-ntalneste piept in piept cu Cetateanul Turmentat)



Scena VIII

Aceiasi - Cetateanul Turmentat cu palaria alba a lui Catavencu

Cetateanul (intrand si coborand foarte bine dispus) : Nu e Ghita, eu sunt...

Zoe: Ce cauti?

Catavencu (aparte) : Palaria mea!

Cetateanul: Pe d-voastra, coana Joitico!

Zoe: Ce vrei cu mine?

Cetateanul: Ei! uite si d. Nae. Salutare onorabile!

Zoe (nervoasa) : Ce vrei? spune ce vrei?

Cetateanul: Ce vreu eu, bine vreu. Eu am o vorba: o mie de ani pace! (gest de impacienta din partea femeii) Eu, coana Joitico, am gasit o scrisoare.

Zoe: Pe care ai lasat-o sa ti-o fure onorabilul d. Catavencu...

Catavencu (zdrobit) : Doamna!

Cetateanul: Las-o aia; ...am mai gasit una!...

Zoe: Ei, ce-mi pasa!

Cetateanul: Nu va suparati, coana Joitico, sa vedeti... nu v-am spus tot. Eu pana sa nu intru in politica, cum am zice, care va sa zica pana sa nu deviu negustor si apropitar, am fost impartitor... la postie... ma cunoaste conul Zaharia!

Zoe: Ei! iesi odata si lasa-ma... Ghita!

Cetateanul: si d-atunci, care va sa zica, eu dau scrisoarea dupa andresa. Daca nu gasesc andrisantul, scriu pe ea cu plaivaz: andrisantul necunoscut, ori nu se afla, ori mort, care va sa zica fiecare dupa cum devine... (Zoe se plimba impacientata in fund) dar daca gasesc andrisantul, i-o dau andrisantului... Bunioara acuma... Eu am gasit alaltaieri, in invalmaseala de la primarie, o palarie...

Zoe (coborand) : O palarie?

Catavencu (aparte) : Mizerabilul...

Cetateanul: O palarie, da, asta... si astazi tot indesand-o pe capul meu s-o potrivesc - ca mi-era stramta - am vrut sa-i scot captuseala s-o mai largesc... cand colo in captuseala peste ce dau?

Zoe: O scrisoare!

Catavencu: O scrisoare!

Cetateanul: O scrisoare, da, domnule Nae... Nu mai mergem pe la o tuica?...

Zoe (foarte emotionata) : S-o vedem!

Cetateanul: E de la conul Fanica: andrisantul sunteti d-voastra.

Zoe: Da-mi-o, da-mi-o degraba!

Catavencu: Sunt in adevar pierdut!

Zoe: Degraba, daca o ai.

Cetateanul: O am, n-am pierdut-o... nu m-am mai intalnit (sughite si arata pe Catavencu) cu onorabilul! (scoate scrisoarea din captuseala palariei si i-o da Zoii)

Catavencu (aparte) : A! mizerabilul!

Zoe (care a smucit scrisoarea) : A!

Catavencu (incet catre Cetateanul Turmentat, care a trecut langa el) : Nenorocitule! ti-ai aruncat norocul in garla: te faceam om!

Cetateanul: Nu puteam... andrisantul cu domiciliul cunoscut. (arata pe Zoe)

Zoe (care s-a remis de prima emotie) : Domnule, domnule, esti un om onest, esti un om admirabil, fara pereche. Cum te cheama, ma rog? spune-mi... recunostinta mea...

Cetateanul: Ce trebuie sa mai spui cum ma cheama? ma cunoaste conul Zaharia de la 11 fevruarie! Iaca un cetatean si eu...

Zoe: Cum sa-ti multumesc? Ce ceri de la mine?

Cetateanul: Sa-mi spui d-ta, pentru cine votez. Iaca mai e un sfert de ceas si se inchide alegerea... Eu... Pentru cine votez?...

Catavencu (cu amaraciune) : Pentru d. Agamita Dandanache.

Zoe (intorcandu-se spre el cu o privire de dispret si amenintare) : Domnule Catavencu! tot mai poti vorbi? si inca ironic. A! esti tare, drept sa-ti spui...

Cetateanul: Coana Joitico, adevarat?

Zoe: Da, adevarat, pentru d. Agamita Dandanache: da, adevarat; poate ca e singurul adevar pe care d. Catavencu l-a spus in viata d-sale...

Cetateanul: Atunci ma duc sa votez... (vrea sa plece) dar cum ii zice?

Zoe: D-le Catavencu, fii bun, scrie-i, ma rog, votul acestui onest cetatean. (Catavencu sta pe loc) Te rog... (ii arata scrisoarea. Catavencu trece la masa, scrie un buletin si i-l da Cetateanului Turmentat) imi dai voie? (ia buletinul) Agamita Dandanache... Bravo, d-le Catavencu, esti un om de buna-credinta...

Cetateanul (luand buletinul) : Ma duc, nu mai e vreme.

Zoe (conducandu-l) : Te rog sa crezi, domnule, ca oricand recunostinta mea...

Cetateanul (foarte grabit) : Nu mai e vreme... se-nchide alegerea. (iese ducand sus biletul)

(Zoe l-a condus cu multa amabilitate pana la iesire; se-ntoarce, se opreste in fund, isi deschide corsajul, pune scrisoarea in san, se incheie la loc si coboara incet si tinta spre Catavencu. La fiece pas al Zoii, Catavencu se-ndoaie de incheieturi; cand ea s-a apropiat bine, se opreste tapan inaintea lui; el cade in genuchi)



Scena IX

Zoe, Catavencu

Catavencu: Iarta-ma, iarta-ma...

Zoe (razand) : Scoala-te, esti barbat, nu ti-e rusine! (cu ton aspru) Scoala-te!

Catavencu (sculandu-se rusinat) : Iarta-ma...

Zoe (cu dignitate) : Esti un om rau... mi-ai dovedit-o... Eu sunt o femeie buna... am sa ti-o dovedesc. Acuma sunt fericita... Putin imi pasa daca ai vrut sa-mi faci rau si n-ai putut. Nu ti-a ajutat Dumnezeu, pentru ca esti rau; si pentru ca eu voi sa-mi ajute totdeauna, am sa fiu tot buna ca si pana acuma.

Catavencu (umilit) : Madam!

Zoe: Nu tremura! Pe parola mea de onoare, esti scapat...

Catavencu: Sarut mainile... devotamentul meu...

Zoe: Cu o conditie: dupa alegere, o sa fie manifestatie Publica,... d-ta ai s-o conduci.

Catavencu (repede si supus) : O conduc...

Zoe: D-ta o sa prezidezi banchetul popular din gradina primariei...

Catavencu (asemenea) : Prezidez...

Zoe: O sa chefuiesti cu poporul...

Catavencu (acelasi joc) : Chefuiesc...

Zoe: si o sa vii aici cu totii, sa saluti, in numele Alegatorilor, pe deputatul ales si pe prefect...

Catavencu: Da.

Zoe: Ne-am inteles?

Catavencu: Da.

Zoe: Du-te si ia loc in capul mesii; fii zelos, asta nu-i cea din urma Camera!

Catavencu: Madam, madam Trahanache, esti un inger...

Zoe: Multumesc, esti prea galant, dar du-te degraba...

Catavencu: Ma duc, ma duc, si sa vedeti daca nu v-o placea... Sarut mainile... sarut mainile!... (iese repede zapacit prin fund.)



Scena X

Zoe singura

E adevarat, ori visez? (sade pe un scaun, scoate scrisoarea, o citeste, o saruta) Fanica! (se scoala razand, o mai citeste, o mai saruta de mai multe ori si iar sade) Fanica! (plans nervos... dupa o pauza, se scoala zambind, se sterge la ochi si rasufla tare) A!... mi-a trecut... Fanica! (suie repede scarile la dreapta si dispare)


Scena XI

Tipatescu singur

(intra repede din fund) A innebunit Ghita? Ma trimite la telegraf pentru nimica... imi face farse? Ce insemneaza... si Zoe... unde e Zoe? (se uita-n toate partile si iese repede in dreapta.)



Scena XII

Trahanache si Dandanache vin din dreapta din gradina, planul al treilea

Trahanache: A! aici la noi, stimabile, a fost lupta crancena, orice s-ar zice... s-au petrecut comedii mari.

Dandanache: Tati, frate.

Trahanache: Infamii! inchipuieste-ti d-ta, un caraghios, un misel, ca sa enfluanseze pe Tipatescu... pe Fanica de!... pe prefect. (Dandanache da multa atentie, dar pare ca nu pricepe)

Dandanache: A, da! asa! ca nu esti d-ta prefectul.

(Se aude din departare entrata unui mars)

Trahanache: Or sa-l invrajbeasca cu mine si cu familia mea... s-apuca si face o scrisorica de amor ca din partea lui Fanica, prefectul... catra Zoitica, nevasta-mea, si-i imiteaza slova baiatului,... stii, sa juri, nu altceva... inchipuieste-ti plastografie!

Dandanache: Nu ma nebuni, neicusorule! La mine a fost cazul adevarat!...

(Marsul se apropie, se aud si urale)

Trahanache: Cum, cazul adevarat?

Dandanache: Scrisoarea era a persoanei... da... becher.

Trahanache: Cum becher?

Dandanache: Adica necasatorit...

Trahanache: Cine?

Dandanache: Nu spui tine, - persoana insemnata... Cand i-am pus pitorul in prag, - ori coledzi, ori Rasboiul ma-nteledzi, - tranc! depesa aiti...

Trahanache: Nu-nteleg. (aparte) E ametit de drum... caruta... si clopoteii.

Dandanache (aparte) : E slab de tot prefectul, ii spui de doua ori o istorie si tot nu pritepe...

(in toata scena aceasta si in cea urmatoare, pana la intrarea multimii, se aude marsul si uralele treptat, din ce in ce mai aproape si mai distinct)


Scena XIII

Aceiasi - Zoe, Tipatescu

Zoe (coborand intai treptele, urmata de Tipatescu, veseli si fara sa vaza pe cei din scena) : si astfel, cum ai vazut (vazand pe Trahanache si Dandanache, schimba tonul), d-le prefect, furtuna rea trece curand... (coborand) D-le Dandanache, intr-un moment, masa e gata...

Dandanache: Tocmai ii spuneam d-lui prefect, si dumnealui imi spunea...

Tipatescu: D-lui prefect?...

Dandanache: Da, d-lui prefect! (arata pe Trahanache, care vorbeste la o parte cu Zoe)

Zoe (incet) : iti place, nene, alesul d-voastra?

Trahanache (incet) : Destept... dar mi se pare ca e cam siret.

Dandanache (lui Tipatescu) : imi spunea istoriile de aiti de la aledzeri, cu scrisoarea, cu plastografia (miscarea Zoii) si eu ii spuneam de cazul meu,... ca la mine a fost chiar adevarat... cu becherul...

Zoe (repezindu-se langa el, incet) : D-le Dandanache, mi-ai promis sa nu mai pomenesti de istoria asta...

Dandanache: Eu am promis? (repede) cand am promis? cui am promis? te am promis? (aducandu-si deodata aminte.) A! da! Nu mai... nu mai...

(Uralele s-au apropiat cu desavarsire. Lumea toata intra cu muzica)



Scena XIV

Aceiasi - Farfuridi, Branzovenescu, Catavencu, Cetateanul Turmentat, Ghita Pristanda, Ionescu, Popescu, Alegatori, Cetateni, Public

(Branzovenescu si Farfuridi cu alti Alegatori mai spalati, in costume de pretentie provinciala, intra, venind din casa, coborand pe treptele din dreapta; salutari de toate partile. Prin fund, Catavencu, Ghita politaiul, imbracat tivil, Cetateanul Turmentat, Ionescu si Popescu intra, conducand manifestatia Publica. Cei ce vin prin fund sunt toti ametiti, si mai ales Catavencu si Cetateanul Turmentat, care inghite si sughite mereu. Dupa ei vin o multime de Cetateni cu ramuri verzi si steaguri, asemenea foarte chefuiti. Toata lumea cu borcane de bautura in maini. - Din casa, in urma lui Farfuridi, Branzovenescu si a celorlalti Alegatori, vin feciorii cu sticle de sampanie. - Ghita Pristanda, indata ce soseste in scena, face semn muzicei sa taca. Muzica tace. Se impart pahare de sampanie fruntasilor. - Tipatescu, Zoe, Trahanache, Dandanache sunt in stanga)

Farfuridi (luand un pahar de sampanie) : in sanatatea domnului Agamita Dandanache, alesul nostru! Sa traiasca! (urale si muzica. Pristanda tine cu mana tactul uralelor. Toti ciocnesc si beau)

Dandanache (indemnat de Zoe si Tipatescu, trece in mijloc cu paharul in mana) : in sanatatea Alegatorilor... cari au probat patriotism si mi-au acordat... (nu nemereste) asta... cum sa zic de!... zi-i pe nume de!... a! sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt in Camera, si eu ca rumanul impartial, care va sa zica... cum am zite... in sfarsit sa traiasca! (urale si ciocniri)

Trahanache (catra Catavencu, care a coborat spre el si Tipatescu) : si asa zi, ai? d-ai nostri, stimabile? bravos! ma bucur.

Catavencu: Venerabile neica Zahario! in imprejurari ca acestea (miscat) micile pasiuni trebuie sa dispara.

Trahanache: Ei, aici mi-ai placut! bravos! sa traiesti!

Catavencu: in sanatatea venerabilului si impartialului nostru prezident, Trahanache! (urale si ciocniri)

(Zoe vede pe Cetateanul Turmentat in gramada, ia un pahar si merge de i-l ofera)

Cetateanul: in sanatatea coanii Joitichii! ca e (sughite) dama buna! (ciocneste cu ea: ea-i strange mana din toata inima. Urale, ciocniri.)

Catavencu (lui Tipatescu incet) : Sa ma ierti si sa ma iubesti! (expansiv) pentru ca toti ne iubim tara, toti suntem romani!... mai mult, sau mai putin onesti! (Tipatescu rade.) in sanatatea iubitului nostru prefect! Sa traiasca pentru fericirea judetului nostru! (urale, ciocniri)

Trahanache (luand un pahar si trecand in mijloc foarte vesel) : Ei, aveti putintica rabdare!... Nu cunosc prefect eu! eu n-am prefect! eu am prietin! in sanatatea lui Fanica! Sa traiasca pentru fericirea prietinilor lui! (saruta pe Fanica, apoi pe Zoe. Fanica saruta mana Zoii.)

(Urale. Dandanache intre Alegatori, cu Farfuridi si Branzovenescu, le povesteste incet, facand gestul cu clopoteii; la dreapta, in fund, Pristanda, Cetateanul Turmentat, muzica si lume. in stanga Zoe, Tipatescu, Trahanache cu alti Alegatori. in mijloc Catavencu)

Catavencu (foarte ametit, impleticindu-se-n limba, dar tot ingrasandu-si silabele) : Fratilor! (toti se-ntorc si-l asculta) Dupa lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iata visul nostru realizat! Ce eram acuma catva timp inainte de Crimeea? Am luptat si am progresat: ieri obscuritate, azi lumina! ieri bigotismul, azi liber-pansismul! ieri intristarea, azi veselia!... Iata avantajele progresului! Iata binefacerile unui sistem constitutional!

Pristanda: Curat constitutional! Muzica! Muzica!

(Muzica ataca marsul cu mult brio. Urale tunatoare. Grupurile se misca. Toata lumea se saruta, gravitand in jurul lui Catavencu si lui Dandanache, care se strang in brate, in mijloc. Dandanache face gestul cu clopoteii. Zoe si Tipatescu contempla de la o parte miscarea. Cortina cade repede asupra tabloului)





O scrisoare pierduta - Actul I
O scrisoare pierduta - Actul II
O scrisoare pierduta - Actul III
O scrisoare pierduta - Actul IV
O scrisoare pierduta - Note


Aceasta pagina a fost accesata de 6608 ori.