Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (1)

Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (1)

de Ion Luca Caragiale



Au trecut cincizeci de ani de la dureroasa despartire care mi-a intristat tineretea. Sant singura in viata dintre copiii lui si doresc sa culeg din amintirile mele ceva care sa ajunga la intelegerea fapturii lui ca om si ca scriitor. Chipul lui imi apare si astazi viu. Vad ochii lui patrunzatori in care alternau sclipiri de ironie sau de blandete si sand cuprinsa de o adanca emotie in fata sarcinii pe care mi-am luat-o.
Amintirile mele despre tata, dinainte de plecarea noastra la Berlin, sant tulburi. Eram prea mica atunci pentru a-l intelege si n-am putut retine decat fapte izolate.
Din anul 1900, cand am parasit casa bunicilor, a inceput seria mutarilor noastre. Schitele De inchiriat si Caut casa ilustreaza viata noastra din Bucuresti cand, in trei ani, am schimbat patru locuinte.
Vad casa in care am stat candva si care exista inca si azi, pe str. Maria Rosetti nr. 5, pe atunci Sf. Spiridon, si unde, ca si in schita de inchiriat se afla lipite, spate in spate, doua cladiri gemene "identice la fel". Locuinta noastra era orientata spre nord, iar cea locuita de proprietar spre sud. Tot ca si in nuvela, tata a propus proprietarului sa facem schimb de locuinta. Refuzat, el s-a suparat si ne-am mutat la mica distanta de acolo, in str. Rotari, azi I.L.Caragiale. Casa exista si astazi la nr. 21-23. Proprietarul avea un catel foarte rasfatat, pe care-l chema Bubico, si care era sortit sa treaca la nemurire in schita cu acelasi nume.
Pe vremea aceea, tata sedea putin pe acasa. Stiam ca deschisese o berarie. Intr-o zi am pornit cu mama si fratele meu Luchi sa-i facem acolo o vizita. Mi-a ramas imaginea unei sali intunecoase, cu mese multe si canapele imbracate in catifea rosie asezate de-a lungul peretilor. Apoi imaginea voiosiei cu care ne-a intampinat tata, care, dupa ce ne-a asezat, ne- a dat sa bem in pahare burtoase ceva amar, care intepa limba. Tata n-a stat mult cu noi, caci, zarind niste "amici", s-a asezat cu ei la alta masa. N-a trecut multa vreme de la aceasta vizita si am auzit ca tata s-a plictisit de berarie, asa ca nu-i mai placea sa mearga acolo.
Ne-am mutat apoi in str. Sculpturii 20, intr-o casa ursuza, cu chirie mai mica. Aici tata era mereu suparat. Intr-o noapte de viscol s-a prabusit cu zgomot asurzitor tot geamlacul marchizei, iar frigul s-a napustit dusmanos in casa posaca.
Mama mi-a spus mai tarziu ca, la acea epoca, desi tata era in plina putere de creatie, o duceau destul de greu. Lipseau multe in casa si mai cu seama banii. La un timp nu aveam nici pentru masa, si uneori mama astepta istovita sa vina tata cu banii obtinuti din vanzarea unor carti din biblioteca. Mama suporta eroic acele lipsuri si nu se plangea niciodata.
Peste un an ne-am mutat. De data asta in str. Berzei, si ne-am fi mutat inca de mai multe ori daca nu am fi plecat din tara.
La Berlin, unde ne-am marginit sa schimbam doar cinci locuinte in noua ani, ne-am mutat mai rar, dar am schimbat odaile mai des. Cand dormeam cu tata singur, cand dormeam eu cu mama, cand ma culca in sufragerie, in fine, toate combinatiile ce se puteau face in cele cateva incaperi ale ultimei sale locuinte din Insbruckerstrasse. Tatii ii placeau schimbarile si se plictisea repede de acelasi decor.
O intamplare l-a despovarat pentru o vreme pe tata de grija zilei de maine. Am plecta cu totii intr-o lunga calatorie in strainatate, colindand mai multe tari din Europa, dupa un itinerar minutios alcatuit de tata.
Aceasta calatorie, facuta totusi in conditii modeste, i-a adus tatii uitarea amaraciunilor si deceptiilor avute pana atunci in tara.
Timp de un an, intr-un ritm precipitat, am vazut Austria. Italia, Elvetia, Franta, Olanda si Germania.
Austria l-a incantat pe tata. Ii placea voiosia oamenilor, peisajul frumos "ca o gradinita", gratia vieneza; apoi traditia muzicala a tarii lui Mozart si Beethoven, idolii lui.
La Paris a fost tot timpul de o rara veselie. Acolo am stat cel mai mult, si acolo si-a gasit tata cei mai multi prieteni. Mergea zilnic prin muzee si biblioteci. Si am fost surprinsi, Luchi si cu mine, cand mai tarziu ne-a spus ca Parisul l-a dezamagit. Noi copiii ajunsesem la convingerea ca spunea aceasta ca o reactie contra snobilor, care admirau Parisul fara sa-si fi dat osteneala sa-l cunoasca si sa-i priceapa adevaratele frumuseti.
Dar tara lui preferata a fost Italia, care il entuziasma. Totusi, la Neapole, l-a ingrozit mizeria si murdaria zdrentelor care atarnau in ulitele stramte prin care se scurgeau laturile. Aici "se prinde raia pe galosi" - zicea el. Am plecat de acolo in asa graba, ca mama nu a avut nici timpul sa-si ia rufele de la spalatorie.
Aveam foarte putin bagaj si nu posedam alta imbracaminte decat ce aveam pe noi. Cand o haina se invechea, ne cumpara alta, iar cea veche era lasata pe loc "ca sa nu ne complice existenta". Batistele intrebuintate le arunca pe geam din mersul trenului. Zicea ca le trimite la spalatoreasa, spre dezolarea mamei, care era ordonata si chibzuita.
In drumul spre Berlin am poposit putin in Olanda. De-a lungul nesfarsitelor gradini de zambile si lalele tata era fericit. In goana trenului se zareau vacile pe campii si tata se inveselea de imbracamintea lor vargata: "Uite, ma, aici vacile poarta halate". La Amsterdam, a ramas in adanca admiratie in fata tablourilor lui Rembrandt si ale altor mari pictori olandezi.
Din timpul cat am stat la Berlin in cursul acelei calatorii nu-mi reamintesc nimic care sa ne fi dat de banuit ca o sa ne intoarcem ca sa ne stabilim definitiv acolo. De altfel, nu pot fixa clar intamplari de atunci, caci ele se confunda in mintea mea cu cele din perioada cand ne-am mutat definitiv.
Alegerea facuta de tata ne-a parut, mie si fratelui meu, greu de inteles, dat fiind temperamentul si spiritul tatii. Cred ca nu poate fi alta explicatie decat grija lui pentru sanatatea noastra, pe care nu o vedea nicaieri mai la adapost ca in acel climat temperat si in acel oras asa de civilizat si de curat. Un oras in care "nu bantuie scarlatina" si unde domneste o ordine si o disciplina exemlare. Poate a contribuit si atractia lui pentru muzica de mare calitate care se facea pe vremea aceea in Germania.
Reintors in tara dupa acel drum lung si obositor, care a tinut un an, tata a decis sa ne mutam definitiv la Berlin. Am desfacut toata casa si, dupa ce tata a daruit cea mai mare parte din lucruri, am pornit in Germania.






Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (1)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (2)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (3)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (4)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (5)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (6)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (7)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (8)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (9)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (10)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (11)


Aceasta pagina a fost accesata de 803 ori.