Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (7)

Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (7)

de Ion Luca Caragiale



Se gandea cu putin inainte de moarte sa scrie o piesa de teatru care sa die urmarea Noptii furtunoase si care s-ar fi intitulat Titirca, Sotirescu & Comp. Din caietul care poarta acest tilu si pe care recent l-am donat Muzeului Literaturii de pe langa Uniunea Scriitorilor din R.P.R., caiet in care se afla o serie de note disparate si greu descifrabile, se vede ca el nu ajunsese inca la o inchegare definitiva a planului sau. In proiectul acestei piese interveneau si personagii din O scrisoare pierduta, ca de pilda Catavencu. Actiunea s-ar fi petrecut cu douazeci si cinci de ani mai tarziu decata ceea din Noapte furtunoasa. In general, din acele notite se vad destul de detaliat situatiile la care aveau sa ajunga, dupa douazeci si cinci de ani, eroii din cele doua piese. Unii din ei incep chiar sa vorbeasca. Asa, Rica Venturiano. probabil in vreun discurs:
"Rica (cu putere si volubilitate si emotie crescanda): Da, am aparut o viata intreaga fara sovaire ideile mele, ideile progresiste, instructiunile, Constitutiunea, acel pact fundamental al nostru al tuturor pentru care am varsat atatea secole generoase siroaie de sange, da! le-am aparat cu un amor sincer (desi) dezinteresat, ca o adevarata tigresa care, sentinela neadormita, sta totdeauan gata la postul sau de onoare spre a-si apasa ca o leoaica desperata micii ei puisori favoriti care n-au decat pe mama lor in combaterea luptei pentru existenta, si a evolutiunei generale precum ne spune stiinta moderna ca o garantie.
Printul: Il est vraiment remarquable cet animal!"

Sau o scena intre Catavencu si Rica:
(cu Rica, dupa impacaciune)
Catavencu: Ma rog da-mi voie: ori avem dreptate, ori n-avem dreptate, din aceasta dilema nu poti iesi, ori, daca avem dreptate...
Rica: Da-mi voie ... asta poate fi punctul de vedere al dv. Suspin insa...
-Insa ce?
-Insa ... (dupa multa reflectie) Da-mi voie: noi zicem asa: ori aveti dreptate, ori n-aveti dreptate; din aceasta dilema nu puteti iesi! Ori ... daca n-aveti dreptate...
-Ba, pardon!
-Ba, pardon eu!
-Atunci nu ramane decat sa facem apel la opinia publicului"

Dintr-un articol de propaganda electorala aparut in ziarul Politica din Buzau, aflat in acest caiet si insemnat pe dos de tata, se vede ca piesa trebuia sa fie tot o satira a moravurilor politice care existau la noi in tara in acel timp. Aceasta reiese limpede din dialogul Rica-Catavencu reprodus mai sus, precum si din textul articolului din ziar.
Despre aceasta piesa el ne-a vorbit si ne-a dat amanunte asupra personagiilor, numai ca portretele lor le schimba mereu.
Boala lui de inima, nebanuita de noi, boala care-l macina in ascuns, grijile materiale care incepusera iarasi, caci banii se imputinau, au contribuit in mare masura sa-i micsoreze puterea de munca si sa-i scurteze viata. Astfel a ramas neindeplinit acest proiect care ar fi imbogatit literatura noastra dramatica.






Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (1)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (2)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (3)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (4)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (5)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (6)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (7)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (8)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (9)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (10)
Ecaterina Logadi - Din amintirile mele despre tata (11)


Aceasta pagina a fost accesata de 484 ori.