Napasta - Actul 1, Scena 2

Napasta - Actul 1, Scena 2

de Ion Luca Caragiale


Dragomir, Gheorghe

Dragomir: Du-te la pacatele! (se scoala suparat.)

Gheorghe (dupa o pauza): Fie, mai vere, prea aspru esti cu muierea.

Dragomir: Ia lasa-ma-n pace si tu. stii tu cum traiesc eu?... stii tu ce am facut eu pentru femeia asta?... Ca mai bine imi frangeam gatul pana sa n-o fi intalnit!... Daca nu era femeia asta indaratnica, eu eram astazi altfel de om! Tu nu stii ce s-a petrecut intre mine si ea.

Gheorghe: Da, da vaz ce se petrece. Va canoniti unul pe altul degeaba: nici tu nu esti de ea, nici ea de tine.

Dragomir: Ea m-a luat ca sa aiba cine sa-i tie soroacele de sufletul raposatului. Din ziua intaia a cununiei si pana astazi, o data n-am vazut-o zambind; de atunci si pana astazi cu trupul e aicea pe lumea asta si cu gandul e la Dumitru pe lumea ailalta.

Gheorghe: O fi fost cu ea mai bun ca tine.

Dragomir: Mai bun!... De unde stia ea din ziua intaia ca n-o sa fiu si eu poate mai bun decat el. Eu n-o iubeam?... Ca daca n-as fi iubit-o!... si mai in sfarsit, inteleg sa planga o femeie pe barbat daca e vaduva... da daca s-a maritat o data cu altul... Care-i ala sa rabde asta?... Atunci de ce s-a mai maritat?

Gheorghe: Ei!

Dragomir: Da; de ce... daca nu se poate desparti de umbra raposatului? Ba zi ca e o femeie nebuna, care mi-a stricat mintea si mie. Eu sunt sanatos, crezi, de cand am luat-o?... Uf! M-am saturat! De opt ani de zile, Dumitru si iar Dumitru; pe il auz cand vorbeste ea, cand ma uit la ea, il vaz pe el... Eu traiesc in casa, mananc la masa, dorm la un loc cu stafia lui... Asa! Asta n-o sa mai mearga mult! (Anca intra din fund incetinel, se opreste in usa si asculta; Gheorghe o vede si face o miscare; Dragomir, atras de miscarea lui Gheorghe, se intoarce si o vede.) Uite-o! Uite-l! El e... Dumitru! (catra ea.) Iesi! Iesi! Fugi, sa nu te vaz! (Anca sta locului cu ochii pironiti asupra lui.) Te duci? Or ma duc eu... Sa nu te vaz! (porneste spre ea, ea inainteaza spre el; el se repede, o apuca de mana s-o duce hotarat in fata.) Ce vrei?... Ce te uiti asa la mine?... Ce gandesti?... Eu l-am omorat?... Da? Spune! (o smuceste.)

Anca (hotarat): Dragomire, esti nebun. (isi face cruce.)

Dragomir: Nebun?... Spune... (o smuceste iar.)

Gheorghe: Dragomire!

Anca: O!... Nebun!

Dragomir: Nu, sa spui... Din doua una: or crezi ca l-am omorat eu...

Anca: Poftim! Asta-i vorba de vorbit!

Dragomir: Da... si atunci de ce mai traiesti cu mine... or nu crezi si atunci de ce ma chinuiesti pe mine?... Ce ai cu mine? Lasa-ma in pace pe mine cu Dumitru al tau! (o impinge de mana si suie; ea vrea sa faca un pas spre el.) Lasa-ma in pace! (acelasi joc.) Lasa-ma in pace! (iese foarte turburat prin fund trantind usa.) 






Napasta - Actul 1, Scena 1
Napasta - Actul 1, Scena 2
Napasta - Actul 1, Scena 3
Napasta - Actul 1, Scena 4
Napasta - Actul 1, Scena 5
Napasta - Actul 1, Scena 6
Napasta - Actul 1, Scena 7
Napasta - Actul 1, Scena 8
Napasta - Actul 2, Scena 1
Napasta - Actul 2, Scena 2
Napasta - Actul 2, Scena 3
Napasta - Actul 2, Scena 4
Napasta - Actul 2, Scena 5
Napasta - Actul 2, Scena 6
Napasta - Actul 2, Scena 7
Napasta - Actul 2, Scena 8
Napasta - Actul 2, Scena 9


Aceasta pagina a fost accesata de 1021 ori.