Napasta - Actul 1, Scena 3
de Ion Luca Caragiale
Anca, Gheorghe
Gheorghe (suie pana in fund): Dragomire! Dragomire!... S-a dus!
Anca (coborand la stanga, aparte): Se duce la carciuma Popii,... acasa n-are ce bea.
Gheorghe (din fund): Anco! (coboara incet.)
Anca: Tot aici esti?... Gheorghe, de ce nu-ti schimbi tu gandurile, ma baiete, si vrei sa mi le schimbi pe ale mele? imi pare rau de tine!... Asa necajita cum sunt, de ce nu ma lasi tu necazului meu si mai ma turburi si tu?
Gheorghe: Pentru ca...
Anca: Pentru ca ma iubesti... Asta o stiu...
Gheorghe: Da, pentru ca te iubesc...
Anca: Lasa-ma pacatelor mele, Gheorghe, si du-te. Esti tanar, mergi de-ti cauta norocul aiurea... Asa cum ma iubesti tu pe mine eu nu te poci iubi...
Gheorghe: Tu nu poti iubi?
Anca: Ba... oi fi iubit si eu odata... dar n-am avut parte. Acu la mine a trecut vremea iubitului... D-aia Gheorghe, iti mai spui o data, cauta-ti norocul in alta parte...
Gheorghe: in alta parte?... Bine...
Anca: ... De ce sa-ti incurci tu o viata tanara cu pateli trecute, sa iei o femeie cu ganduri vechi?... s-apoi chiar asa... cum sa ma iei?
Gheorghe: ti-am spus...
Anca: Sa ma despart eu acum de Dragomir?... Nu se poate.
Gheorghe: Zici ca ti-e greu sa-l vezi.
Anca: Da... da mie Dumnezeu mi l-a trimis pe el; si Dumnezeu stie ce face... eu trebuie sa fac voia lui...
Gheorghe: Bine, Anco, fa cum vrei, traieste cum iti vine... Eu m-am hotarat sa plec din satul asta...
Anca (repede): Sa pleci?
Gheorghe: Da... Eu te iubesc, tu nu ma poti iubi... ce ar semana sa mai stau aici degeaba?
Anca (trista): Pleci!
Gheorghe: Da... Lumea a cam simtit... eu sa ma stapanesc nu poci... si nu voi sa ma fac de batjocura, sa ma tiu de urmele tale ca un natarau. (Anca sta pe ganduri.) Nu mai merge... sa fiu prieten cu barbatu-tau, care nu-i om de felul meu, numai ca sa te poci vedea mai des!... Esti o femeie... nu stiu cum sa-ti zic... ti-e drag sa traiesti cu un om care se poata cu tine ca cu un caine, si ma gonesti pe mine, care te iubesc... Bine... Atuncii mai bine sa nu te mai vaz de loc.
Anca: Care va sa zica, pleci?... Adevarat?
Gheorghe: Da...
Anca: Cand?
Gheorghe: Cat s-ar putea mai curand... peste cateva zile.
Anca: Rau imi pare.
Gheorghe: De ce?
Anca: De ce, de ne-ce, imi pare rau...
Gheorghe: Daca nu ma iubesti?
Anca: Ce copil esti?... Eu nu te iubesc pe tine, dar tu ma iubesti pe mine: nu intelegi tu ca mai dor o sa-mi fie mai la urma mie de tine decat tie de mine...
Gheorghe: Atuncea...
Anca: Ce?
Gheorghe: Vino cu mine.
Anca: Nu se poate.
Gheorghe: Prin urmare, eu ce sa fac?
Anca: Tu... tu sa te duci, Gheorghe, cu Dumnezeu; de dorul meu sa nu-ti pese... (plange.)
Gheorghe: Anco, plangi?
Anca: Da.
Gheorghe: Pentru ce?
Anca: De prisos sa-ti spui.
Gheorghe: Daca plangi...
Anca: Sa-ti vorbesc drept, Gheorghe: eu iti sunt cu mult datoare tie... Multa putere mi-a dat prietesugul tau si gandul ca un om asa de voinic ca tine ma iubeste... Gandul ca tu ai fi in stare sa faci odata s-odata o jertfa mare pentru mine era sprijinul sufletului meu amarat... Daca tu te duci, cum ramai eu?
Gheorghe: Ce jertfa? S-o fac.
Anca: Nu poci acuma... nu stiu... n-am ce sa-ti spui. (sta un minut la ganduri.) Gheorghe, daca ma iubesti mult... mult... (schimband repede tonul) du-te acuma de dormi linistit si vino maine dimineata aici: Dragomir pleaca la targ, putem sta mai mult de vorba... Du-te... Noapte buna.
Gheorghe: Noapte buna, Anco. (pleaca spre fund.)
Anca (aparte): Pleaca (el da sa iasa; cu glasul jumatate) Gheorghe!
Gheorghe (intorcandu-se): M-ai chemat?
Anca: Nu... (el o priveste lung, apoi vrea sa plece.) Ba da! (el se intoarce iar si coboara cu aerul intrebator.)
Gheorghe: De ce?
Anca: Nu pricepi?
Gheorghe: Nu.
Anca (cu multa intentie): ...Tu n-ai simtit, n-ai priceput de loc ca si eu te iubesc?
Gheorghe: Tu... pe mine?... Adevarat?
Anca: Adevarat... Trebuie sa-ti spui, ca nu mai poci. (foarte volubil.) Gheorghe, Dragomir o sa vie acum beat... Cand se-ntoarce beat, ma-njura si se culca si doarme dus de poti taia lemne pe el... Vino! De la tine din deal se vede fereastra asta... oblonul este inchis... Pandeste: cand ai vedea lampa la ochiul oblonului, vino degraba... te astept!
Gheorghe: Ma iubesti?
Anca: Da, da sa nu uiti ca sunt nevasta lui Dragomir... daca moare el sunt a ta!... Gheorghe, m-am jurat: cand o cadea a dintai lopata de pamant pe cosciugul lui, eu sa fiu in bratele tale... Ai priceput?...
Gheorghe: S-astept o viata intreaga...
Anca (scurt): Esti un prost! M-ai fi iubind tu, da nu ma-ntelegi... Gandeste-te mai bine la ce am vorbit... Cum vezi lumina, vino, sa nu te astept... Du-te...
Gheorghe (transportat): Ma duc... viu... Ma iubesti?
Anca: Da, da, te iubesc. (il strange in brate cu putere, apoi ii face vant prin fund si incuie.)
Napasta - Actul 1, Scena 1
Napasta - Actul 1, Scena 2
Napasta - Actul 1, Scena 3
Napasta - Actul 1, Scena 4
Napasta - Actul 1, Scena 5
Napasta - Actul 1, Scena 6
Napasta - Actul 1, Scena 7
Napasta - Actul 1, Scena 8
Napasta - Actul 2, Scena 1
Napasta - Actul 2, Scena 2
Napasta - Actul 2, Scena 3
Napasta - Actul 2, Scena 4
Napasta - Actul 2, Scena 5
Napasta - Actul 2, Scena 6
Napasta - Actul 2, Scena 7
Napasta - Actul 2, Scena 8
Napasta - Actul 2, Scena 9
Aceasta pagina a fost accesata de 2706 ori.
