Napasta - Actul 2, Scena 4

Napasta - Actul 2, Scena 4

de Ion Luca Caragiale


Dragomir singur, apoi Ion

Dragomir: N-o sa-l mai poata ajunge... si chiar sa-l ajunga, ce folos! Parc-o sa aiba ea destul putere sa se lupte cu nebunul... A putut femeia sa ma vanza... acu ar vrea sa ma scape, dar n-o sa poata... Ion o sa spuie... inca un an... Pentru un an, sa pierz viata intreaga!... Pentru un an! A! Cand n-are omul noroc! (isi apuca cu mainile capul. - Ion a aparut la vorbele din urma, coboara si pune mana pe umarul lui Dragomir; acesta se scoala si ramane ca trasnit.) Anco!

Ion: A trecut pe langa mine acuma... eram pe lavita; s-a dus incolo la vale... Mi-e foame, da-mi sa mananc. (sade.) sezi si tu. (bea.) Bea si tu. (Dragomir se supune; - dupa o pauza lunga.) E unul la noi la ocna... Ce om bun, vere! Cum ma miluieste el pe mine: mananca numai cate o farimita si tainul lui mi-l da mie! ala a fost ucis pe tata-sau, si-l bagase pe frate-sau la ocna... Pe urma, vezi ce l-a invatat pe el Maica Domnului, sa vie la ocna si sa spuie: eu am rapus pe taica, lui neica sa-i dati drumul, ca nu e vinovat... (simplu.) Iac-asa.

Dragomir (din ce in ce mai miscat): si...

Ion: si i-a dat drumul lui fratini-sau si l-a inchis pe el.

Dragomir: Pe el...

Ion: D-apai!... intr-un tarziu dupa aia, a aflat el ca fratini-sau umbla sa moara, si s-a rugat sa-l lase de la ocna sa mearga acasa cu soldati numai pentru trei zile, ca zice ca: ce-am avut eu cu taica aia a fost alta socoteala; dar nu voi sa plece alde neica pana nu m-o ierta...

Dragomir: si l-a iertat?

Ion: Da de unde!...

Dragomir: Nu l-a iertat?

Ion: Nu, n-a vrut sa-l lase de la ocna sa mearga...

Dragomir: si frate-sau a murit asa?

Ion (da din cap ca da, bea, apoi se uita lung la Dragomir): Ma Dragomire, tu esti sanatos si cu mintea intreaga si o sa traiesti bine... si eu... (zambind trist) o sa mor asa... necajit, batut si nebun! (se ridica.)

Dragomir (foarte patruns): Ioane!...

Ion: Vezi... Tu la ce n-ai venit sa spui pe cum ca Ion nu-i vinovat... Pe Ion l-ati batut in cap degeaba... Luati-ma pe mine. Ce-am avut eu cu Dumitru e alta socoteala, dar pe Ion lasati-l saracul! (cu obida adanca) si Ion s-ar fi rugat la Maica Domnului Buna pentru pacatele tale... Vezi!... Vezi. (plange linistit.)

Dragomir (plange infundat): Ioane, eu caut sa te scap pe tine... Tu sa nu mai mergi, nu mai trebuie sa mergi inapoi la ocna...

Ion: Da unde o sa ma duc eu?

Dragomir (iute): Tu o sa stai aci cu noi. (Anca intra prin fund si se opreste in use sa asculte.) Or nu; mai bine sa plecam... Vino cu mine... scapam amandoi. iti cumpar haine noua, palarie, cizme noua... De mancare, de bautura... tot... iti dau eu ce-ti trebuie. (Anca se retrage afara in inchide usa; Dragomir pleaca ametit spre dreapta si se intoarce inapoi.) Or nu... vino si tu cu mine...

Ion: Unde?

Dragomir: Colea in beci... sa scoatem banii (ia lampa) si sa plecam... Aide... (Dragomir pleaca cu lampa inainte spre chepengul beciului; Ion il urmeaza. Dragomir deschide si porneste sa scoboare. Ion se retrage.) Aide!

Ion (retragandu-se cu frica): Nu, nu intru...

Dragomir: Da sa nu pleci!

Ion: Nu.

Dragomir: Or nu... stai (iese din beci, alearga la usa din fund, o incuie si ia cheia; o pune in buzunar si coboara iar in beci.) Viu acus...

Ion (trece la masa si bea, fredoneaza un cantec haiducesc, apoi se opreste ascultand): A inceput iar... Cand urla cainele, moare cineva...

Dragomir (iese din beci cu lampa si cu o ulcica in mana; inchide chepengul la loc; vine la masa, scoate o basma din san si toarna in ea banii din ulcica; innoada basmaua si o pune in san): Gata, Ioane!

Ion (apucat de un fior): Mi-e frig! (Dragomir, mereu pripit, se repede in stanga si vine indata cu o zeghe, pe care o arunca pe umerii lui Ion, si cu doua palarii, una i-o pune lui Ion si alta o pune el pe cap.)

Dragomir: Acu plecam... Tu sa nu vorbesti nimic pe drum... sa ma lasi pe mine. Aide...

Ion: Aide! (alt fior. Pornesc amandoi... Usa e incuiata.)

Dragomir: Ne-a inchis pe dinafara! (sta un moment, cauta cu gandul si aducandu-si aminte.) A! (se cauta in buzunare... gaseste cheia si deschide. Anca le vine in fata; ei se dau inapoi; ea intra si inchide usa.) 




Napasta - Actul 1, Scena 1
Napasta - Actul 1, Scena 2
Napasta - Actul 1, Scena 3
Napasta - Actul 1, Scena 4
Napasta - Actul 1, Scena 5
Napasta - Actul 1, Scena 6
Napasta - Actul 1, Scena 7
Napasta - Actul 1, Scena 8
Napasta - Actul 2, Scena 1
Napasta - Actul 2, Scena 2
Napasta - Actul 2, Scena 3
Napasta - Actul 2, Scena 4
Napasta - Actul 2, Scena 5
Napasta - Actul 2, Scena 6
Napasta - Actul 2, Scena 7
Napasta - Actul 2, Scena 8
Napasta - Actul 2, Scena 9


Aceasta pagina a fost accesata de 2631 ori.