Napasta - Actul 2, Scena 6

Napasta - Actul 2, Scena 6

de Ion Luca Caragiale


Anca, Dragomir

Anca: Acu, ce stai? Trebuie sa te gatesti de plecare.

Dragomir: De plecare...

Anca: Fireste.

Dragomir: De ce sa mai plec?

Anca: Ca sa scapi si tu si sa ma scapi si pe mine. Daca se afla, si esti tot aici, si eu am tacut, se cheama ca amandoi l-am omorat... Eu... sunt nevinovata si nu vreau sa caza vina pe mine. Daca vrei sa stai, eu cauta sa ma duc in sat si sa spui tot, tot, tot... Daca pleci, ma fac ca gasesc pe Ion in put si dau de stire... N-ai grije; iti las eu vreme destul s-ajungi departe... Tu esti fugarul, tu vinovatul... s-am scapat amandoi...

Dragomir: Vino si tu.

Anca: Daca fug si eu, cade vina pe mine; nu poci asta... (suie; dupa o pauza mare, coborand la el cu bratele incrucisate.) Nu ti-e rusine! Nu ti-a fost mila si pacat de Dumnezeu!... Crestin esti tu?... Om esti tu? Vine un biet pacatos in casa ta, iti cere o bucatica de paine la masa ta, e obosit si te roaga de adapost sub acoperemantul tau, iti spune taina lui, si tu, fiara fara de lege, pui mana pe cutit si spinteci omul! (Dragomir face niste ochi foarte mirati.) Cu ce-ti gresise bietul nebun?... Ce piedica ti-era el in lumea asta larga, unde e loc pentru toti? (cu toata energia.) De ce ai omorat pe Ion?

Dragomir: Eu... pe Ion!...

Anca: Pe Ion.

Dragomir: Eu... am omorat... pe Ion! (rade febril.)

Anca: Razi? Nu tu, da cine? (el se uita la ea lung; ea ii infrunta cautatura; merge la el si-l apuca de pieptul camasii.) Asta ce e? Sangele asta al cui e? Nu-i sangele lui Ion?...

Dragomir (isi incheie repede minteanul la piept): Fugi d-aici!

Anca: Nu te-ncheia, Dragomire; pe camase e putin; in odaie dincolo e mult; uite, ici e plin... Du-te in curte, e stropit peste tot; mergi de scoate o galeata din put, sa vezi apa rosie... Tu, ucigasule, tu! O sa te gunoiesti de viu intre peretii de sare umezi pana o socoti Dumnezeu c-a venit ceasul sa te cheme ca sa te judece el mai bine...

Dragomir: Pentru ce?

Anca: Pentru ca ai ridicat viata altuia...

Dragomir: A cui?

Anca: A lui Ion.

Dragomir (sta un moment si se sterge la ochi): Femeie! Daca te-ar intreba cineva pe tine de asta, ce-ai spune?...

Anca: Ce-am vazut.

Dragomir (ciudit din ce in ce): Ce?

Anca (simplu): Ca Dragomir a rapus pe Ion nu stiu de ce!...

Dragomir: Tu?

Anca (ia lampa si o pune la oblon; apoi coboara): Macar ca tu ai fost rau cu mine, mie tot mi-e mila de tine, Dragomire; am sa-ti dau o povata... Daca s-o intampla si n-ai avea noroc sa scapi pana la urma; daca or pune mana pe tine, nu fi prost si te-apuca sa tagaduiesti cum faci cu mine, ca acolo nu te joci ca aicea: te-or pune la chinuri, vai de viata ta!... O sa-ti rupa carnea, sa-ti smulga dintii si unghiile, sa-ti descheie teasta capului... Asculta-ma pe mine, eu iti vorbesc de binele tau. (se uita cu neastampar in fund.)

Dragomir: Care va sa zica...

Anca: Faci ce-ti spui eu: marturisesti c-ai ucis pe Ion si te alegi numai cu pedeapsa; incai scapi de chinuri.

Dragomir (revoltat, batand cu pumnul in masa): Da daca nu l-am ucis eu?

Anca: Asta e! incepem iar; ba nu, ba da, ba da, ba nu.

Dragomir (fierband): Lasa-ma! (isi vara capu-n maini, astupandu-si urechile.)




Napasta - Actul 1, Scena 1
Napasta - Actul 1, Scena 2
Napasta - Actul 1, Scena 3
Napasta - Actul 1, Scena 4
Napasta - Actul 1, Scena 5
Napasta - Actul 1, Scena 6
Napasta - Actul 1, Scena 7
Napasta - Actul 1, Scena 8
Napasta - Actul 2, Scena 1
Napasta - Actul 2, Scena 2
Napasta - Actul 2, Scena 3
Napasta - Actul 2, Scena 4
Napasta - Actul 2, Scena 5
Napasta - Actul 2, Scena 6
Napasta - Actul 2, Scena 7
Napasta - Actul 2, Scena 8
Napasta - Actul 2, Scena 9


Aceasta pagina a fost accesata de 1441 ori.