O soacra - Scena 5

O soacra - Scena 5

de Ion Luca Caragiale



Peruzeanu (singur; intra cu palaria in cap prin fund din partea stanga a coridorului, se opreste putin in fund, arunca o privire in toata scena, apoi inainteaza grav si meditand)

Crimele... sunt copiii teribili ai exasperarii... si daca si gandul ar trebui pedepsit, cine dintre noi n-ar merita macar o data in viata lui pedeapsa capitala? (clatinand din cap.) Asa... acestea sunt urmarile lipsei tale de prevedere, Alexandre Peruzene. Nu, zic rau. Tu nu mai esti Alexandru Peruzeanu, alegator onorabil din colegiul 1 de Vaslui, tu esti Alexandru Borgia, ilustrul otravitor de neagra memorie. in buzunarul jiletcii tale, astazi nu mai porti ca in zilele cele bune niste inocente pastile de menta, ci (scoate niste pachetele de spiterie din buzunarul jiletcii) filtruri adormitoare... Iata unde ai ajuns. Tu, care nu puteai suferi romanurile si melodramele oribile, tu vei avea onoarea sa-ti citesti numele trecut in faptele diverse ale gazetelor. Un autor popular te va imortaliza printr-o nuvela originala in Calendarul Progresului pe anul viitor si chipul tau va trece in galeria criminalilor celebri alaturi cu Frumoasa Giurgiuveanca si cu Marchiza de Brinvilliers de Alex. Dumas-tatal. (isi scoate palaria, o pune pe jardiniera si-si sterge sudoarea. O pauza.) ...Omul care mi-a vandut aceste prafuri, mai intai mi-a refuzat cererea. Nu stiam ce sa-i zic ca sa-l conving, cand mi-adusei aminte de taxa stabilita odata pentru constiinta negustorilor de hapuri... Aur ? Na, 40 de galbeni, mizerabile, si da-mi ceva sa pot dormi. Atunci spiterul meu imi zise tremurand: Dumneata nu vrei sa ma pierzi, monseniore! Ai insomnie, iata leacul; insa ia seama; cu un praf, adormi bine peste un ceas, si apoi te destepti singur; cu doua prafuri adormi si mai bine peste o jumatate de ceas, dar trebuiesti desteptat de altcineva cu frictiuni si dus de apa rece; cu trei, adormi in zece minute (sinistru) dar nimini, cu nimic nu te mai poate destepta... Fii binecuvantat, omule, i-am zis... (cu hotarare.) Da! Cand fatalitatea ne impinge, cata sa mergem inainte. Da! Trebuie sa sfarsesc astazi cu soacra-mea... O soacra... vitrega... tanara... idealista... care face teorii... care scrie poezii sentimentale de pe lumea cealalta, care detesteaza sexul barbatesc... si care imi face din luna de miere cea mai amara tortura... Neprevedere nebuna!... Mi-aduc aminte inca convorbirea mea decisiva cu doamna Fifina Fintescu: Domnule, iubesti pe fata mea vitrega. - O adorez. - Ea te iubeste, bine; ea este inca minora, sub tutela mea. Eu, pentru fericirea ei, nu pot consimti la casatoria aceasta decat cu conditia ca intaiele trei luni de zile in casnicia d-tale sa am eu, in locul d-tale, autoritatea absoluta, dar absoluta. Primesti? -Primesc doamna, raspunsei eu fericit, fara sa stiu, fara sa banuiesc ce monstruozitate se ascundea in intentiile doamnii Fifina... - Pe onoarea d-tale de cavaler?... - Pe onoarea mea de cavaler. Astazi au trecut unsprezece zile din luna mea de miere; (cu amaraciune) luna de miere! De cum s-a savarsit ceremonia religioasa si pana acuma nu am putut avea un singur moment in care sa spun nevestii mele trei vorbe intre patru ochi. Necontenit intre mine si ea sta doamna Fifina: intre cele doua parti ale casniciei Peruzeanu sta, ca o gresala de ortografie intentionata pentru un calambur, o trasura de dezunire; intre aceste doua parti se interpune o a treia, ascendenta vitrega, spre a face imposibila o a patra, descendenta legitima... in zadar nevasta-mea se roaga, in zadar eu protestez, strig, ma revolt: monstrul meu nu voieste sa se dea in laturi: sta mereu in calea mea, intepenit in excentricele sale teorii idealiste, sentimentale, sociale si matrimoniale, aducandu-mi aminte pactul ce l-am facut si juramantul meu de onoare. Nu uita, domnule, pactul nostru. Am in casnicia d-tale autoritate absoluta, afara numai daca nu tii la legamintele d-tale de cavaler... si chiar asa nu voi ceda decat brutalitatii... (izbucnind.) A! nu vrei sa cedez de bunavoie... (scotand pachetele din buzunarele jiletcii.) M-ai rugat sa-ti cumpar chinina, iata chinina pe care ti-o pregatesc! Nu vrei sa-mi ingadui trei cuvinte intre patru ochi cu nevasta-mea, bine ! (dramatic.) Tu n-ai sa te dai in laturi din calea mea, dar ai sa cazi de-a curmezisul ei si eu voi trece peste tine: pleoapele tale de Argus se vor inchide fara sa vrei, si pentru a pedepsi cu o amara ironie rautatea ta, tu stand langa noi, eu voi fi cu Iulia mea intre patru ochi... Vine cineva.. Cumpat (deschide o gazeta si sade la dreapta langa jardiniera prefacandu-se ca citeste) si rabdare pana cand doamna Fifina isi va ispravi toaleta. 




O soacra - Scena 1
O soacra - Scena 2
O soacra - Scena 3
O soacra - Scena 4
O soacra - Scena 9
O soacra - Scena 5
O soacra - Scena 6
O soacra - Scena 7
O soacra - Scena 8
O soacra - Scena 10
O soacra - Scena 11
O soacra - Scena 12
O soacra - Scena 13
O soacra - Scena 14
O soacra - Scena 15


Aceasta pagina a fost accesata de 989 ori.