O soacra - Scena 8
de Ion Luca Caragiale
Peruzeanu, Iulia, Fifina
Peruzeanu (da din umeri privind pe Victor cum iese si se intoarce spre usa din stanga, pe unde intra Iulia. Unul se repede la celalalt): Iulio!
Iulia (acelasi joc): Alexandre !
Fifina (care a intrat numaidecat dupa Iulia, trece degraba intre ei la mijloc, inainte de a ajunge unul la altul; catra Peruzeanu, facandu-i o reverenta gingase): Buna dimineata, domnule.
Peruzeanu (contrariat, aparte): Fifina! Nu ma-ndoiam! (stapanindu-se, tare.) Buna dimineata, doamna. (Iulia contrariata, trece la stanga in fund, ia gazeta si se asaza s-o citeasca, aruncand din cand in cand cate o privire catra Alexandru.)
Fifina: Esti tot suparat pe mine?
Peruzeanu: Eu? Nu.
Fifina: Nu te mai revolti, prin urmare, in contra autoritatii mele pana la expirarea termenului convenit ?
Peruzeanu: Din contra, doamna, as dori, te-as ruga sa fii buna a-mi acorda o prelungire de termen.
Fifina:Daca e sincer aceea ce-mi spui iti datorez o explicatie.
Peruzeanu: Doamna, despre sinceritate va asigur; de explicatie nu-i nevoie.
Fifina: Ba da, daca nu pentru d-ta, pentru mine. Vino de sezi langa mine. (ia un scaun si-l trage mai in fata la stanga. Peruzeanu ia alt scaun si se aseaza langa dansa.) Teoriile mele...
Peruzeanu (aparte): Iar teoriile. (tare.) Ma iarta, doamna; peste cateva minute o sa dejunam; imi dai voie sa te servesc cu o doza de chinina. (scoate prafurile.)
Fifina: A! n-ai uitat; iti multumesc: da-mi.
Peruzeanu (emotionat, merge la dulap, ia un pahar cu apa, face pilula cu hartie de tigara aparte): Omul acela mi-a zis: Ia seama! (Fifina in timpul acesta ia o gazeta si ea) numai unul adoarme peste un ceas si se desteapta singura... Tocmai ce-mi trebuie. (prezinta pilula si paharul de apa Fifinii. Ea ia pilula si paharul. El se uita la ceas si la Fifina care inghite pilula si are un fior.) si acuma (emotionat) ascult explicatia, doamna... Ziceai ca...
Fifina:Ca teoriile mele iti par bizare si purtarea mea stranie.
Peruzeanu: Nu tocmai, de cand am inceput sa le inteleg...
Fifina: Nu le-ai inteles si nu le poti intelege pentru ca esti barbat... Iulia!
Iulia: Auz, mama.
Fifina: Du-te in odaia ta, copila mea. Am sa spun ceva barbatului tau si tu nu trebuie sa auzi.
Iulia (se scoala in sila, plictisita, si pleaca spre stanga): Ma duc, mama.
Fifina (catra Peruzeanu): Un inger, nu-i asa?
Peruzeanu (aparte): Ce folos!
Fifina: Zic ca nu-ntelegi teoriile mele pentru ca esti barbat; fondul sufletesc al barbatilor, fie cat de alesi, este, permite-mi cuvantul pentru ca facem teorie - este brutalitatea; la femei, fondul acesta este sensibilitatea. Tendenta suflarii unui barbat porneste de sus in jos si nu-si completeaza evolutia decat atingand un obiect real; din contra, sufletul femeii (Peruzeanu impacientat isi mangaie buzunarul jilelcii) din orice imprejurare a vietii reale s-avanta in sus, tot in sus, pana ajunge la acea treapta de subtilizare a gandului si a simtirii dincolo de care este non-existenta... Nu-i asa?
Peruzeanu: Ba asa. Teoriile acestea pe cari le-am citit si in ultimul roman publicat de d-ta in Cimpoiul sunt asa de clare, dar asa de clare...
Fifina: De aceea nimic nu e mai ingrozitor pentru o femeie decat brutalitatea barbatului.
Peruzeanu: Asa e...
Fifina: Cand din regiunile ideale in care se ridica sufletul femeii, il siliti sa se coboare degraba, il smuciti si-l izbiti de jos... atunci acel suflet de femeie il rupeti, il nimiciti, il pierdeti pentru totdeauna. Trebuie, prin urmare, spre a fi fericirea posibila pentru amandoua partile, trebuie ca barbatul sa se suie pana la sufletul femeii, sa-l imbratiseze binisor si sa-l atraga in jos cu precautie prin mijlocul starilor de tranzitie. Pentru aceasta insa s-ar cere o stiinta pe care nici d-ta nici Iulia n-o puteti inca avea, un fel de, daca pot intrebuinta acest cuvant trivial, un fel de economie a sensibilitatii. De aceea, eu, care cunosc stiinta aceasta si care tin a va face fericiti, ma pun la mijloc pentru a te ajuta pe d-ta sa o duci fara pripa si fara sovaire prin starile de tranzitie de care am vorbit si a o cruta astfel pe dansa de trista experienta ce eu am facut.
Peruzeanu: Multumesc prea mult.
Fifina:Eu am fost o femeie...
Peruzeanu: Ma iarta, doamna, imi pare ca la virsta de 27 ani, o femeie n-are inca dreptul sa zica am fost.
Fifina: Am fost o femeie care a avut nenorocirea sa faca aceasta experienta. Ramasa de copila fara muma, crescuta fara nici o afectie, m-am inamorat la virsta de 18 ani de un tanar pe care-l intalnisem in societate. Ne-am iubit fara sa ne-o spunem doi ani... cand colonelul ma ceru de sotie. Tata-meu imi dete un termen ca sa raspunz, lasandu-mi toata libertatea hotararii. Eram hotarata fireste sa refuz, pentru ca iubeam pe... trec sub tacere numele proprii. A doua zi ma aflam cu acela pe care-l iubeam la un bal. Toata seara am fost impreuna: m-a rugat sa nu dantez, m-am supus; am stat de vorba intr-un salon mic, la o parte de multime. Dupa miezul noptii lumea strecurandu-se incetul si tatal meu fiind la carti, ma pomenii ramasa singura cu tanarul meu. Ma cuprinse deodata frica. El, ca si cum ar fi pandit de mult momentul, se apropie repede de mine si cu lacrimile-n ochi, cu ochii rataciti, cu obrajii ingalbeniti, ma apuca tremurand in brate, striga inecat: Te iubesc. Voii sa ma smucesc din bratele lui; el ma stranse mai tare; voii sa tip, insa el imi ineca glasul strangandu-ma in brate si sarutandu-ma cu d-a sila. Atacul unei fiare mi-ar fi facut mai putina groaza. Am lesinat.
Peruzeanu: si apoi ?
Fifina: Apoi? Nu am mai avut un moment de pierdut. in seara aceea chiar, am rugat pe tatal meu sa comunice colonelului ca consimt. Colonelul a doua zi ne-a facut vizita formala si, peste zece zile, am facut cununia.
Peruzeanu: Cu colonelul ?
Fifina: Da, cu colonelul. L-ai cunoscut; era putin mai batran decat tata-meu, era un om marginit si bolnavicios... Cum am trait de atunci o jumatate de an pana la moartea colonelului si inca cinci ani dupa aceea, sa nu ma intrebi...
Peruzeanu: Dar el... el ce s-a facut?
Fifina: Din noaptea aceea grozava nu l-am mai vazut. Am auzit in treacat ca facand o calatorie in jurul lumii s-ar fi insurat in America sau in Africa, nu stiu bine.
Peruzeanu: si n-ai dori sa-l mai vezi... cu toata brutalitatea lui vinovata?
Fifina (miscata): Sa-l vaz ? Pentru ce sa doresc ?
Peruzeanu: Daca tot te-ar iubi ? caci te-a iubit, ai spus ca te-a iubit.
Fifina: Daca eu nu l-as mai putea iubi, ce folos! (se ridica de pe scaun miscata.)
Victor (intra prin fund, purtand o tava cu tacamurile pentru dejun): Voila ! Voila ! on y vole ! (trece cu tava, privind lung si triumfator pe Fifina, si iese in stanga.)
Peruzeanu (care s-a ridicat si el): Doamna... (ofera Fifinii bratul. Victor intra din stanga; a lasat tava. Fifina ia bratul lui Peruzeanu si ies in stanga.)
O soacra - Scena 1
O soacra - Scena 2
O soacra - Scena 3
O soacra - Scena 4
O soacra - Scena 9
O soacra - Scena 5
O soacra - Scena 6
O soacra - Scena 7
O soacra - Scena 8
O soacra - Scena 10
O soacra - Scena 11
O soacra - Scena 12
O soacra - Scena 13
O soacra - Scena 14
O soacra - Scena 15
Aceasta pagina a fost accesata de 2007 ori.
