O soacra - Scena 7

O soacra - Scena 7

de Ion Luca Caragiale



Peruzeanu, apoi Victor

Peruzeanu (privind dupa Liza): O fata asa de vioaie si de gingase, sa iubeasca pe un gagauta, care poate ca nici n-o iubeste, nici nu o-ntelege... A! bun! fata ceea cu romanul ei mi-a mai gonit ideile negre... si de ce as avea idei negre, as fi nebun! cand am aci in buzunarul jiletcii mele leacul pentru a face sa inceteze situatia mea nesuferita de pana acuma... Ia seama, mi-a zis spiterul. Ei da! am sa iau seama s-atat. Totul o sa se reduca la o farsa, pe care am sa i-o joc doamnii Fifinii, de cate ori voi avea nevoie, pana i-o placea, mai bine decat sa doarma, sa mearga sa se plimbe si sa ma lase-n pace. (reia gazeta. Victor intra, merge la dulap si scoate brosura.) Aha! iaca animalul in cestiune. (cu gravitate.) Sa se asculte si partea cealalta. (uitandu-se la ceasornic.) Pana sa termine doamnele studiul de dimineata si doamna Fifina sa binevoiasca a-mi permite sa-mi vaz nevasta, mai am cateva minute. (strigand.) Ei! Garcon!

Victor (citind pe brosura, rezemat de dulap) ...si-apoi o indiferenta din ce in ce mai mare...

Peruzeanu:Garcon !

Victor:Voila! voila.

Peruzeanu: Vin-aici.

Victor (coboara cu brosura deschisa urmarind citirea frazii) ...din ce in ce mai mare pentru tot ce ne-nconjoara... (inchide brosura s-o vara in buzunar.): Ce comanda domnul ?

Peruzeanu (observandu-l): imi pare ca te cunosc eu pe tine.

Victor: si eu pare ca te-as cunoaste, domnule.

Peruzeanu: De unde ?

Victor: A! (zambind cu intristare.) Domnule, mie mi-a slabit foarte mult memoria. (cautand in gand.) A! ba da! de la Camera, domnule; eu am intrat la Camera, dupa caderea conservatorilor, cu nationalii si liberalii...

Peruzeanu (devenind serios, aparte): Un adversar politic retras in viata privata... Sa-i facem onorurile cuvenite. (tare si politicos.) si... in ce localitate va alesese natiunea ?

Victor (atins): As, domnule, nu! stii ca o data cu politica conservatorilor, a cazut si bufetul lor. Am venit noi, eu si raposatul Butoiu. Eu eram ober-tal la bufet.

Peruzeanu: A! bine zici, acu mi-aduc aminte... Ma iarta. (razand.)

Victor: Nu face nimica, domnule.

Peruzeanu: Asculta... sa lasam politica. stiu tot despre amorul vostru.

Victor (tremurand): A! domnule, stii?

Peruzeanu: Ea mi-a spus.

Victor (ingrozit): Ea?

Peruzeanu: Ma interesez de soarta voastra, si pentru asta trebuie sa-i fii recunoscator numai ei, (Victor asculta uimit) fiindca aceasta buna dispozitie n-ai sa pretinzi ca mi-ai facut-o tu, turnandu-mi supa in palarie, liberal-nationalule !

Victor: Merci, domnule.

Peruzeanu: Ea te iubeste.

Victor (ametit de bucurie): Domnule !

Peruzeanu: Desi nu ti-o arata pe fata pana acuma. Asa sunt femeile, gagauta; dar mi-a spus mie, acuma aici.

Victor: Do... domnule. (sovaie.) Nu glumi cu nenorocirea unui biet june !

Peruzeanu: Tu esti zapacit pana in starea asta de idiotie, pentru ca o iubesti, nu e asa?

Victor (cu transport): Mai mult decat Edgar pe Fridolina, domnule, zau!

Peruzeanu: Care Edgar?

Victor: Nu stii? N-ai citit? Dumneata pesemne nu citesti Romantierul Ilustrat; eu sunt abonat... Iaca. (scoate brosura.) Edgar si Fridolina sau victimele Inimii... Zau! domnule, mai mult decat Edgar pe Fridolina.

Peruzeanu (aparte razand): A! e rau de tot adversarul meu politic. (tare.) in scurt, tinere Edgar...

Victor: Pe mine ma cheama Victor, domnule...

Peruzeanu: Lasa-ma sa ispravesc... in scurt, tinere Edgar, Fridolina dumitale...

Victor (intelegand figura retorica): A!

Peruzeanu (inganandu-l):A!... ai inteles?

Victor:Da, domnule !

Peruzeanu: Ei bravo! esti baiat destept!

Victor (modest): Da, domnule!

Peruzeanu (razand): Fridolina d-tale arde de dorinta cununiei.

Victor: Cununie ?

Peruzeanu: Putin va mai lipseste ca sa fiti fericiti, in curand veti si fi.

Victor(pierdut de fericire): A! domnule, domnule! Mi-e frica sa nu-mi pierz mintea de fericire.

Peruzeanu: Dragul meu, tu n-ai ce pierde. Cauta un moment in care sa fii singur cu dansa, explica-te si hotarati-va la un fel, pentru ca ispravind serviciile de spart, o sa fii nevoit sa-ti spargi capul, idiotule. Haide, acuma, du-te.

Victor (transportat): Ma duc, domnule. (trece pe dinaintea usii din stanga, ofteaza vesel.)

Peruzeanu (uitandu-se la ceas): A! sa aduci trei dejunuri, sus, astazi nu ne coboram in birt.

Victor: stiu, domnule.

Peruzeanu: De unde stii fara sa-ti fi spus?

Victor (vesel): Mi-a spus, domnule; ea mi-a spus. (sonerie in fund.) Voila, voila, on y vole (iese) on y vole... in fund. 




O soacra - Scena 1
O soacra - Scena 2
O soacra - Scena 3
O soacra - Scena 4
O soacra - Scena 9
O soacra - Scena 5
O soacra - Scena 6
O soacra - Scena 7
O soacra - Scena 8
O soacra - Scena 10
O soacra - Scena 11
O soacra - Scena 12
O soacra - Scena 13
O soacra - Scena 14
O soacra - Scena 15


Aceasta pagina a fost accesata de 925 ori.