O soacra - Scena 7
de Ion Luca Caragiale
Peruzeanu, apoi Victor
Peruzeanu (privind dupa Liza): O fata asa de vioaie si de gingase, sa iubeasca pe un gagauta, care poate ca nici n-o iubeste, nici nu o-ntelege... A! bun! fata ceea cu romanul ei mi-a mai gonit ideile negre... si de ce as avea idei negre, as fi nebun! cand am aci in buzunarul jiletcii mele leacul pentru a face sa inceteze situatia mea nesuferita de pana acuma... Ia seama, mi-a zis spiterul. Ei da! am sa iau seama s-atat. Totul o sa se reduca la o farsa, pe care am sa i-o joc doamnii Fifinii, de cate ori voi avea nevoie, pana i-o placea, mai bine decat sa doarma, sa mearga sa se plimbe si sa ma lase-n pace. (reia gazeta. Victor intra, merge la dulap si scoate brosura.) Aha! iaca animalul in cestiune. (cu gravitate.) Sa se asculte si partea cealalta. (uitandu-se la ceasornic.) Pana sa termine doamnele studiul de dimineata si doamna Fifina sa binevoiasca a-mi permite sa-mi vaz nevasta, mai am cateva minute. (strigand.) Ei! Garcon!
Victor (citind pe brosura, rezemat de dulap) ...si-apoi o indiferenta din ce in ce mai mare...
Peruzeanu:Garcon !
Victor:Voila! voila.
Peruzeanu: Vin-aici.
Victor (coboara cu brosura deschisa urmarind citirea frazii) ...din ce in ce mai mare pentru tot ce ne-nconjoara... (inchide brosura s-o vara in buzunar.): Ce comanda domnul ?
Peruzeanu (observandu-l): imi pare ca te cunosc eu pe tine.
Victor: si eu pare ca te-as cunoaste, domnule.
Peruzeanu: De unde ?
Victor: A! (zambind cu intristare.) Domnule, mie mi-a slabit foarte mult memoria. (cautand in gand.) A! ba da! de la Camera, domnule; eu am intrat la Camera, dupa caderea conservatorilor, cu nationalii si liberalii...
Peruzeanu (devenind serios, aparte): Un adversar politic retras in viata privata... Sa-i facem onorurile cuvenite. (tare si politicos.) si... in ce localitate va alesese natiunea ?
Victor (atins): As, domnule, nu! stii ca o data cu politica conservatorilor, a cazut si bufetul lor. Am venit noi, eu si raposatul Butoiu. Eu eram ober-tal la bufet.
Peruzeanu: A! bine zici, acu mi-aduc aminte... Ma iarta. (razand.)
Victor: Nu face nimica, domnule.
Peruzeanu: Asculta... sa lasam politica. stiu tot despre amorul vostru.
Victor (tremurand): A! domnule, stii?
Peruzeanu: Ea mi-a spus.
Victor (ingrozit): Ea?
Peruzeanu: Ma interesez de soarta voastra, si pentru asta trebuie sa-i fii recunoscator numai ei, (Victor asculta uimit) fiindca aceasta buna dispozitie n-ai sa pretinzi ca mi-ai facut-o tu, turnandu-mi supa in palarie, liberal-nationalule !
Victor: Merci, domnule.
Peruzeanu: Ea te iubeste.
Victor (ametit de bucurie): Domnule !
Peruzeanu: Desi nu ti-o arata pe fata pana acuma. Asa sunt femeile, gagauta; dar mi-a spus mie, acuma aici.
Victor: Do... domnule. (sovaie.) Nu glumi cu nenorocirea unui biet june !
Peruzeanu: Tu esti zapacit pana in starea asta de idiotie, pentru ca o iubesti, nu e asa?
Victor (cu transport): Mai mult decat Edgar pe Fridolina, domnule, zau!
Peruzeanu: Care Edgar?
Victor: Nu stii? N-ai citit? Dumneata pesemne nu citesti Romantierul Ilustrat; eu sunt abonat... Iaca. (scoate brosura.) Edgar si Fridolina sau victimele Inimii... Zau! domnule, mai mult decat Edgar pe Fridolina.
Peruzeanu (aparte razand): A! e rau de tot adversarul meu politic. (tare.) in scurt, tinere Edgar...
Victor: Pe mine ma cheama Victor, domnule...
Peruzeanu: Lasa-ma sa ispravesc... in scurt, tinere Edgar, Fridolina dumitale...
Victor (intelegand figura retorica): A!
Peruzeanu (inganandu-l):A!... ai inteles?
Victor:Da, domnule !
Peruzeanu: Ei bravo! esti baiat destept!
Victor (modest): Da, domnule!
Peruzeanu (razand): Fridolina d-tale arde de dorinta cununiei.
Victor: Cununie ?
Peruzeanu: Putin va mai lipseste ca sa fiti fericiti, in curand veti si fi.
Victor(pierdut de fericire): A! domnule, domnule! Mi-e frica sa nu-mi pierz mintea de fericire.
Peruzeanu: Dragul meu, tu n-ai ce pierde. Cauta un moment in care sa fii singur cu dansa, explica-te si hotarati-va la un fel, pentru ca ispravind serviciile de spart, o sa fii nevoit sa-ti spargi capul, idiotule. Haide, acuma, du-te.
Victor (transportat): Ma duc, domnule. (trece pe dinaintea usii din stanga, ofteaza vesel.)
Peruzeanu (uitandu-se la ceas): A! sa aduci trei dejunuri, sus, astazi nu ne coboram in birt.
Victor: stiu, domnule.
Peruzeanu: De unde stii fara sa-ti fi spus?
Victor (vesel): Mi-a spus, domnule; ea mi-a spus. (sonerie in fund.) Voila, voila, on y vole (iese) on y vole... in fund.
O soacra - Scena 1
O soacra - Scena 2
O soacra - Scena 3
O soacra - Scena 4
O soacra - Scena 9
O soacra - Scena 5
O soacra - Scena 6
O soacra - Scena 7
O soacra - Scena 8
O soacra - Scena 10
O soacra - Scena 11
O soacra - Scena 12
O soacra - Scena 13
O soacra - Scena 14
O soacra - Scena 15
Aceasta pagina a fost accesata de 2176 ori.
