O soacra - Scena 6

O soacra - Scena 6

de Ion Luca Caragiale


Peruzeanu, Victor apoi Liza

(Soneria zbarnaie in fund. Peruzeanu citeste la dreapta)

Victor (intra cu o tava plina de serviciuri; sonerie pana la iesirea lui): Voila, Voila... (tranteste pe dulap tava care pierzandu-si centrul de gravitate se rastoarna.) On y vole... on y vole. (iese repede prin, fund la stanga.)

Liza (intrand din fund prin stanga la zgomotul tavei, se loveste piept in piept cu Victor, care-si urmeaza drumul prin coridor strigind: On y vole): Iar ? Doamne sfinte, ce-i de facut cu baiatul asta?... A nebunit de tot.

Peruzeanu (care a lasat gazeta cand a cazut tava si s-a intors sa vaza ce e): Ce e, fata? ce s-a-ntamplat?

Liza (plangand): Ce sa fie, domnule, nenorocire!

Peruzeanu: Ce nenorocire?

Liza (acelasi joc): Mare, domnule, baiatul cu care sunt logodita, Victor, garconu! de aici, il stii dumneata...

Peruzeanu (razand): A! dobitocul cela tanar cu coltii pe frunte...

Liza: Da, domnule.

Peruzeanu: Ei, ce?

Liza: Nu stiu ce are, domnule, e asa de zapacit de la o vreme incoace, incat mi-e frica sa nu fi innebunit. Nu mai are capul la loc, nu mai aude, nu mai stie ce vorbeste, nu mai tine minte nimica...

Peruzeanu: Trebuie sa fie amorezat.

Liza (cu sfiala): Da, domnule, este. De trei luni de zile ne-am logodit. Madama, stapana otelului, ne-a fagaduit ca ne cununa cand om strange o suta de galbeni... si el acuma s-a smintit... De cateva zile, in loc sa faca iconomie, a spart serviciuri de peste 300 de franci!... Uite. (strange cioburile de jos si plange.) Nu stiu ce sa mai ma fac cu el.

Peruzeanu (cu chef): Trebuie numaidecat cununie... ca sa-l faci sa-si vie in fire. Asculta-ma pe mine... Pentru ca eu imi explic starea in care se afla tanarul tau. Sufletul tanar este ca aburul: daca nu-i pui piedici, merge-n sus usor ca fulgul; daca insa il impiedici, il intemnitezi, il apesi, ajunge sa sparga si pereti de fier.

Liza: Fireste...

Peruzeanu: A! dar am uitat sa te intreb un lucru. Ai muma?

Liza: Da.

Peruzeanu: Rau. - Tanara ori batrana?

Liza: Mai mult batrana.

Peruzeanu: Bine. Te iubeste?

Liza: Nu prea, pentru ca mi-e muma vitrega.

Peruzeanu: si mai rau. Nu cumva nu poate suferi pe barbati?

Liza: De, domnule, stiu si eu! A fost maritata de trei ori pana acuma si acuma ar vrea iar sa...

Peruzeanu: Bine! Dar... (scarpinandu-se in crestet) nu cumva face teorii?

Liza: Nu, domnule, face cozonaci.

Peruzeanu: Cozonaci, bine. Atunci trebuie sa te cununi numaidecat.

Liza: Dar n-avem inca o mie de franci, el n-are nimic si eu am numai opt sute pe care mi-i pastreaza madama.

Peruzeanu: Dar il iubesti pe zapacitul, ai?

Liza: Cum nu, domnule, mai mult decat el pe mine; dar nu-i arat.

Peruzeanu (aparte): Femeie! (tare.) Ei! atunci, fiindca esti protejata femeii mele si pentru ca ma intereseaza romanul tau, iti fagaduiesc sa te scap eu de lipsa care te opreste sa fii fericita.

Liza: A, domnule ! Cum sa-ti multumesc ! Sa traiasca coconita Iulia si co...

Peruzeanu (punandu-i mana la gura): Atat, nenorocito! ajunge!

Liza: Ma duc sa-i spui si lui sa-l mai linistesc, bietul baiet! (iese iute prin fund.) 




O soacra - Scena 1
O soacra - Scena 2
O soacra - Scena 3
O soacra - Scena 4
O soacra - Scena 9
O soacra - Scena 5
O soacra - Scena 6
O soacra - Scena 7
O soacra - Scena 8
O soacra - Scena 10
O soacra - Scena 11
O soacra - Scena 12
O soacra - Scena 13
O soacra - Scena 14
O soacra - Scena 15


Aceasta pagina a fost accesata de 1043 ori.