O soacra - Scena 11
de Ion Luca Caragiale
Peruzeanu, Furtunescu, in haine negre si ras, intra din dreapta,Victor dupa dansul il periaza
Furtunescu: sterge bine, gogomane! (merge sa se uite-n oglinda fara sa observe pe Peruzeanu.)
Victor (strambandu-i-se pe la spate): Bine, domnule.
Furtunescu (fara sa se intoarca): Daca vine cineva sa intrebe de d. Ulise Furtunescu, spune ca ma gaseste acasa in toate diminetele pana la amiaz.
Victor: Bine, domnule.
Peruzeanu (izbit de glasul si apoi de numele Furtunescu): Furtunescu? Ulise Furtunescu? (Furtunescu vrea, sa iasa.) Ma iarta, domnule, va numiti Ulise Furtunescu? (amandoi se gasesc fata in fata cand Furtunescu se intoarce. Amandoi se fixeaza un moment reciproc.)
Furtunescu - Peruzeanu (deodata): Peruzene ! Furtunescule ! (se iau in brate; joc de scena.)
Peruzeanu: Esti stafie, vedenie, sau esti in adevar Ulise Furtunescu? De cati ani traiesti sub pamant?
Furtunescu: Cam de mult.
Peruzeanu: Cand ai sosit?
Furtunescu: Azi-dimineata.
Peruzeanu: De unde ?
Furtunescu: De-a dreptul de la Ismail.
Peruzeanu: Cum ? de unde ? mai zi o data.
Furtunescu: Lasa-ma sa rasuflu si-ti povestesc in cateva vorbe nenorocita mea Odisee.
Peruzeanu: Ascult. (sade pe scaun. Furtunescu asemenea.)
Furtunescu: Lipsesc de sase ani din tara. in acest timp am fost voluntar in armata Marei Britanii, in Afganistan, in Zululand, in Transvaal si in Egipt.
Peruzeanu: si acuma?
Furtunescu: Acuma sunt in retragere, si ma intorc in tara dupa 6 ani de exiliu.
Peruzeanu: Cum de exiliu?
Furtunescu: si ma intorc mai nefericit ca la plecare...
Peruzeanu: si cauza exiliului ? vreo cestiune de onoare ?
Furtunescu: Nu! O nenorocire de amor.
Peruzeanu: Cum ?
Furtunescu: Lasa-ma, nu-mi mai aduce aminte.
Peruzeanu: Te rog, Furtunescule...
Furtunescu: Iubeam o fata, care ma iubea si ea, dar care s-a maritat de bunavoie cu altul... cu un om mai batran ca tatal ei, numai ca sa-mi zdrobeasca mie inima. (montandu-se.) in momentul cand s-a maritat trebuia s-o ucid sau sa ma sinucid, dar ori ca n-am avut destul curaj, ori ca am avut prea multa mandrie, n-am facut nici una, nici alta.
Peruzeanu: Nu inteleg...
Furtunescu: Toate imprejurarile: salbaticii, fiarele, serpii, crocodilii, insectele Asiei si Africii nu m-au putut rapune si iata-ma inapoi cu un singur gand, cu un singur dor: s-o mai vaz o data...
Peruzeanu: Nu stiu, imi spui tu prea pe scurt ori nu pricep eu bine, dar iti marturisesc ca nu inteleg nimic. Zici ca te iubea si apoi zici ca in necazul tau s-a maritat cu un batran care-i putea fi tata si pe care nu-l iubea de vreme ce te iubea pe tine...
Furtunescu: Da.
Peruzeanu: Pentru ce?
Furtunescu: Pentru o nebunie femeiasca, copilareasca, din exces de idealism; pentru ca dupa doi ani de amor, adanc si tacut, intr-o seara, ramanand singur cu ea, - eram si cam ametit de sampanie... poate cam... prea, - nu m-am mai putut stapani, i-am spus ca o iubesc si am indraznit s-o sarut...
Peruzeanu (care a sorbit uimit fiecare vorba): Furtunescule, cine este femeia aceea?
Furtunescu: Nu pot spune... E astazi maritata...
Peruzeanu: Daca nu mi-o spui tu, atunci sa ti-o spun eu... 0 cheama...
Furtunescu: O cheama...
Peruzeanu: Fifina...
Furtunescu (repede, intrerupandu-l): De unde stii?
Peruzeanu: De unde stiu? Furtunescule! Fericite Furtunescule!
Furtunescu: Fericit, eu ?
Peruzeanu: Da! pentru ca colonelul Sintescu a murit acum 5 ani, o jumatate de an dupa plecarea ta, (miscarea lui Furtunescu) pentru ca vaduva lui, care traieste sanatoasa si frumoasa si tot idealista, excentrica, este soacra mea (acelasi joc necontenit crescendo) caci eu am luat de nevasta pe Iulia, fata colonelului... pentru ca adineaori chiar am vorbit cu Fifina despre tine... pentru ca n-ai nevoie sa-i mai cauti urma departe, de vreme ce i-ai si gasit-o: Fifina ta si nevasta mea se afla aici la trei pasi, in odaia de colo... Aide la ele. (Furtunescu ametit voieste sa plece, dar se inmoaie de genunchi si isi pierde cunostinta. in timpul acesta Victor intra prin fund cu un vraf de farfurii pe care le aseaza pe dulap.)
Peruzeanu (sustinand pe Furtunescu): Aha! invingator al ilustrului Arabi-pasa. (lui Victor.) Pune mana, gagauta! (Peruzeanu si Victor conduc in dreapta pe Furtunescu.)
O soacra - Scena 1
O soacra - Scena 2
O soacra - Scena 3
O soacra - Scena 4
O soacra - Scena 9
O soacra - Scena 5
O soacra - Scena 6
O soacra - Scena 7
O soacra - Scena 8
O soacra - Scena 10
O soacra - Scena 11
O soacra - Scena 12
O soacra - Scena 13
O soacra - Scena 14
O soacra - Scena 15
Aceasta pagina a fost accesata de 2125 ori.
